Doctor Love

Doctor Love a scris:

Buna seara, Nexus! Sunt Doctor Love.

mersi de sfat doctore...am sa ma schimb din luna Mai :)

Am o prietenă care suferă mult din dragoste. A avut o relaţie foarte

Deepen a scris:

Am o prietenă care suferă mult din dragoste. A avut o relaţie foarte

masha rasputina a scris:

nu exista remediii universal valabile aici...poate doar prvitul situatiei din alt unghi...si trecerea timpului.

lent si dureros, dupa care intr-o zi constati ca nu mai doare. sau nu mai doare atat de mult. atat.

Din pacate singurul leac este sa rabzi, e durerea de pe lume. Sa infrunti durerea si sa plangi. Sa te bucuri de ce a fost frumos si sa lasi ca linistea sa vorbeasca. Si mult aer. :)

Daca se poate sa nu mai vorbeasca despre el. Amintirile amplifica durerea, obiectele de la el, out, sa nu asculte muzica pe care o asculta cu el, sa evite orice ii aduce aminte de el, pe cat e posibil.

Salutare tuturor,frati de suferinta si nu numai...am 23 de ani si am si eu povestea mea.Acum 6 ani l-am cunoscut pe L.Eram amandoi indragostiti nebuneste.Parintii lui nu au vrut in tot acest timp sa auda de mine,pentru ca eu nu m-am nascut la oras.Sunt saraca.Ei au o situatie destul de buna,si isi doresc ce e mai bun pentru fiul lor.Dar asta nu ne-a impiedicat ca 5 ani sa fim nedespartiti,cu certuri si neintelegeri,ca la oricare.Anul trecut insa,dupa o cearta cu el,l-am vazut intamplator,fiind in oras cu un prieten,cu o oarecare in masina,stationand.Initial nu puteam crede,chiar ma gandeam"ia uite ce seamana masina asta cu a lui",nici macar nu ma puteam gandi ca ar putea face asta.Relatia noastra era stransa,puternica,era totul pt mine,si eu pt el.In ultimul an era foarte stresat din cauza parintilor,voia mereu sa ne ascundem,sa nu ne vada ai lui.Astfel,in jur de ora 4 cand venea mama lui de la serviciu,nu mergeam pe strada unde circula tramvaiul,sa nu ne vada.Sau eu nu aveam voie sa vin in imprejurimile blocului lui,pentru ca dadeam de banuit.Parintii il amenintau ca nu ii mai dau bani,si ca ii vor lua masina.Am suferit enorm, dupa ce l-am vazut cu alta.Nu pot descrie ce a fost in inima mea.Am ajuns acasa,dar nu puteam sta locului.Am plecat catre blocul lui.L-am sunat,i-am zis ca daca nu coboara,o sa urlu si vor auzi ai lui.A venit.Am plans si eu si el.A zis plangand"Ce vrei sa fac,daca nu te mai iubesc?".Am plecat,scarbita,socata,si cu inima franta.O buna perioada apoi,ma umileam de cate ori aveam ocazia.Cautam orice modalitate de a ma vedea,de a-l intalni.M-am umilit in fata lui si a prietenilor lui,plangand si implorandu-l sa se intoarca.Fara sorti de izbanda.Desi nu voia sa ne impacam,ma cauta.Cand eu incetasem sa-i mai acord atentie,venea la blocul unde stau eu,si statea noaptea.Pur si simplu statea.Si ma durea inima vazandu-l,dar nu cedam.Dupa ceva timp,anul trecut,am aplicat pentru o bursa in strainatate,si am avut succes.Am plecat.Eram mandra de mine,le dovedeam lui si alor lui,ca nu sunt chiar asa cum ma cred ei.Am plecat.Am crezut ca 3000 de km sunt de ajuns pentru a ma resemna,a reusi sa-mi schimb sentimentele fata de el.Am cunoscut pe altcineva aici,si credeam ca sunt fericita,ca l-am uitat pe L.Dar m-am inselat.Am venit de sarbatori acasa,si l-am sunat.Simteam ca asta era ce aveam nevoie atunci.Voiam sa-l am aproape.Nu ma asteptam sa vina la intalnire.A venit,spre uimirea mea.Eram ca o copilita de liceu,ce-mi mai batea inima,si ce emotii aveam.....abia daca am vorbit,stateam si ne uitam unul la celalalt.Nu am plans(eu sunt o fire f plangacioasa,plang si la comedii,din acelea de dragoste).Am plecat din nou la studii in strainatate iar cu inima franta.OK,de atunci nu l-am mai vazut,probabil ca daca ma intorceam in Romania,cu siguranta il cautam.E ceva ce eu nu pot sa nu fac.Am incetat orice contact cu el,pentru ca prietenul meu e un inger,e ceva de necrezut.E un barbat ce n-am crezut ca exista.Este visul oricarei femei.Doar ca,eu acum,iubesc imperfectiunea.Am dat o sansa relatiei cu el,crezand ca ceea ce fac e bine,ca cu ajutorul lui,trec peste...nu?Nu asa spun toti?Toate revistele,toate forumurile,toti psihologii?Noi toti?Ei bine,la mine nu a fost asa.Cel putin pana acum,dupa 5 luni.Am vorbit intr-o zi cu L.,mi-a spus ca m-a visat,si imi povestea exact acelasi vis pe care l-am avut si eu,in aceeasi noapte.Sa fie coincidenta,sa fie soarta?Toate astea ma lasa cu gura cascata,si nu ma lasa sa ma rup,sa plec din ceata asta...Ma doare pentru ca stiu ca si eu insemn ceva pentru el...asta nu-mi da pace.Oare e mai presus o masa calda si o masina,in schimbul iubirii?Acum cateva zile,am reluat legatura cu el.Nu stiu de ce,dar aveam nevoie de asta.Voiam sa stiu ce mai face,cum o duce.Si am aflat,ca este bine,sanatos,are o relatie de un an cu o fata de 17-18 ani,care este cuminte,si este nascuta in oras.Acum problema mea este urmatoarea,eu peste 4 luni ma intorc acasa.Definitiv.Probabil ca il voi vedea cu ea,probabil ca voi plange,probabil ca nu voi putea avea o viata normala,cu bucurii,avand alta relatie,pentru ca el este in umbra mea.Oare indiferenta ii omoara pe barbati?Poate daca eram indiferenta de la bun inceput,si nu ma umileam,oare era altfel?Oare atata lasitate poate zace intr-un om care iubeste?Pentru ca ceva a fost,este si va fi,intre mine si el.Sau doar eu sunt de vina,pentru ca nu pot accepta asta pur si simplu?Oare e fericit ca are masina aia,si nu pe mine?Am atatea intrebari fara raspuns.Ce voi face peste 4 luni?Cum va fi?Cine are timp si starea necesara sa-mi citeasca povestea,cineva care poate a avut o problema similara,si daca se mileste sa-mi raspunda,cu o vorba buna,un sfat,o incurajare,va rog,sa o faceti.Pentru ca simt ca lumea mea se prabuseste.Vreau sa fiu fericita,cu sau fara el.Si vreau sa aflu cum.

Pe curand!

Da' lasa-l fata draga pe L...inca nu ti-ai dat seama ca fusta mamei lui/viitoarea ta soacra tine umbra mult mai bine decat iubirea ta pt el?

L. e genul de baiet cuminte, ascultator, care pupa talpa pt bani si masina. NU conteaza ce se invrateste in jurul lui, totul e sa aiba aprobarea lu' mamica.

Lasa-l cu mamica lui in pace, lasa-l sa isi construiasca fericirea sau, mai bine zis, sa-i contruiasca mami (ne)fericirea - ca cel mai adesea asa se intampla.

Din ce scrii...esti fata desteapta, viata merge mai departe.

Usor de zis, greu de facut.Dar intai de toate tre sa te hotarasti ce vrei de fapt si ce e mai bine pt TINE.

Sufletul ranit nu va ramane ranit o vesnicie, o sa-ti treaca.

La momentul potrivit vei intalni pe altcineva si L. va fi doar amintire.

Bine, acum poti pune in aplicare si scenariul 2, catre care iti da ghes inimioara ta: sa te tii scai de el si de familionul lui.

Pt ca L este inseparabil de casa parinteasca (lucru nasol as zice, dupa care veti trage cu totii, nu numai tu).

Deci...agaseaza-l, stai in spatele lui, intotdeauna in preajma lui.

Probabil la un moment dat iti va arunca si tie franturi si faramituri din ceea ce simte el, dar...bineinteles, PE ASCUNS.

Ca la un catel schiop la o expozitie canina.

Si de s-ar afla in micul orasel de reinnodarea a ce a fost odata, ti-ai dat foc la valijoara, ca socrela nu va sta cu bratele incrucisate sa puna laba pe averea si feciorul ei, o...sarantoaca.

Sorry, dar asa spui ca te vad ai lui si asa vei ramane de-a pururea in vietisoara asta.

Deci, daca vrei sa-ti pui singura capastru, e bine sa analizezi la ce jug te inhami. E foarte posibil asta sa-ti fie crucea: sa fii umilita si batjocorita o viata intreaga de prieten, eventual sot, de rudele lui, mai tarziu vei face copii complexati care va vor mosteni sechelele voastre, etc.

Deci, ai 2 scenarii de ales:

1. il dai uitarii cu tot cu ce insemana el

2.te tii scai de el ca un ciuline, pregatita pt suferinta pe ani intregi.

Bafta la kil iti doresc si minte limpede cand vei lua hotararea de aur !

Hey,multumesc mult,se pare ca cei din exterior au o viziunea mult mai realista decat a mea.Eu ma complac in visare,visez la reveniri si impacari ca in filme,si ca dragostea rapune totul? :> Pfffffff.....hai ca ma trezesc indata.Ca am visat asa mult si nu mai gandesc coerent.Adevarul e ca nu am idee la ce m-as inhama,daca visele mele devin realitate Eu sper sa nu ma mai caute,m-am hotarat sa rup legatura cu el,cat ar fi de mica si rara.Gata ,fara conversatii interminabile pe mess,fara sacaieli si glume cu subinteles,fara flirturi fara ca maicasa sa nu stie....Daca am vointa,se poate nu?Pe curand!

Buna seara! Sunt Doctor Love.

Ce frig e aici... flori uscate uitate intr-o vaza, amintiri, praf asezat peste cearsafurile albe.

Mai este nevoie de cuvinte? De ganduri? Oare nu suntem noi doar picaturi de apa, contopindu-ne, alunecand spre Oceanul vesniciei? Sperante, dezamagiri, regrete, le impletim cu rabdare intr-o funie care ar trebui sa ne scoata din prapastia uitarii, dar care sfarseste prin a ne zugruma... Iubiri pierdute, vise transformandu-se in neputinte amare, sentimentul de pustiu interior, ne coplesesc, chiar daca unii nu constientizeaza decat foarte rar acest lucru, prea prinsi fiind in tavalugul grijilor. Ma opresc adesea si privesc in urma cu manie sau cu tristete... as vrea sa iau cu mine fluieratul in surdina al bunicului, sau latratul prietenos al credinciosului meu caine... as vrea sa ma pot lua pe mine si sa ma duc de mana, sa nu-mi fie frica de desertaciunea din mine. Degeaba intind mana, nu ai cum sa prinzi intunericul, sau umbra. Si plec mai departe, innegurat uneori, alteori zambind absent, dar intotdeauna constient.

Voi ce mai faceti? Mai iubiti? Mai zburati printre stele? Atunci e bine.

O sa plec acum. Nu incui usa. Intrati, odihniti-va, lasati-mi o floare pe masa. Imi plac lalelele rosii si trandafirii de orice culoare.

Ssst, nu auziti?

Tacerea geme sub ceasul cu pendula nemiscata, / iar timpul e rastignit la ora doua fara zece... / petale verzi curg fara a cadea vreodata, / iar voi alunecati pe langa zidul rece... / ca niste ingeri palizi, rataciti prin stele, / straini de ele, reci ca ele...

Noapte buna.

gargbird

buna seara, Doctor Love...

am nevoie de o pastila de Indulgenta cu Mine si de acel zid care ma tot loveste daramat...daca se poate si niste stergeri de memorie asezonate cu incatusari de Ce Va Sa Vina imposibile dar atat de mult imaginate?

...daca se poate o reteta...si tot pe ea sa fie s-un nume de bulin pentru neresimtirea lui mereu ieri si mereu maine, poate si ceva ungunete din leacuri babesti pentru copaci cu scorburi, cioturi si trunchiuri scindate; de asemeni nu mi-ar strica si niste sticlute etans pentru dozat sufletul...nu de alta, da'l ratacesc pe cine stie unde si ...cum eu n-am grija de el, nimeni nu se preocupa; a mai ramas putin, ma gandesc sa-l pun la murat, poate tine mai bine asa, chiar de va fi acrit...

imi puteti oferi pe reta, va rog?...am mare nevoie

Doctor Love a scris:

Buna seara! Sunt Doctor Love.

O sa plec acum. Nu incui usa. Intrati, odihniti-va, lasati-mi o floare pe masa. Imi plac lalelele rosii si trandafirii de orice culoare.

Ssst, nu auziti?

Tacerea geme sub ceasul cu pendula nemiscata, / iar timpul e rastignit la ora doua fara zece... / petale verzi curg fara a cadea vreodata, / iar voi alunecati pe langa zidul rece... / ca niste ingeri palizi, rataciti prin stele, / straini de ele, reci ca ele...

Noapte buna.

gargbird

Este atat de trist ce am citit

Sper ca ca n-ai plecat de tot!!!!