pai tocmai aia era oglinda mea . doar ca am uitat sa i zic si defectele :) si alea sunt acceptate . laur a intuit bine ce zic eu
Doctor Love
Început de gargbird, Joi 3 iul 2008 · 2.894 răspunsuri · 228.134 vizualizări · închis
Buna ziua, Dr Love,
Poate reusesti sa ma ajuti si pe mine ca sunt in ceata.
E vorba de un coleg de munca, un barbat dragut, foarte sociabil, intotdeauna gata sa ajute pe oricine ii cere ajutorul cu zambetul pe buze.
Noi ne intelegeam foarte bine, eram amandoi numai un zambet de fiecare data cand se nimerea se plecam de la munca la aceeasi ora.
De vreo 2-3 saptamani, insa, s-a schimbat ceva, adica mi-a dat de inteles ca ar vrea ceva mai mult, mici gesturi, apropouri, am iesit si o data in oras impreuna si m-a condus acasa, iar la despartire,mi-a zis ca el nu prea se pricepe la chestii "d-astea".
Problema e ca tot vorbim, glumim, ne privim intr-un fel anume insa nu avansam deloc, intr-o seara l-am invitat la un suc insa m-a refuzat motivand ca are de reparat calculatorul cuiva, a ramas pe alta seara, dar n-am mai putut eu si apoi niciunul nu a ma adus vorba de asta, in plus, de 3 week-end-uri de cand a inceput toata povestea zice ca pleaca aksa (el nu e din orasul in care lucram).
Stiu ca avea o prietena, tot asa dintr-un alt oras, dar imi povesteste ce-a mai facut in week-end si nu zice nimic de intalniri cu prietena sau ceva de genul.
Acum nu stiu ce sa fac: sa continui tot asa si sa sper ca la un moment dat sa faca primul pas sau sa vorbesc deschis cu el sa aflu ce are de gand ?
La 25 de ani ar trebui sa fie mai hotarat, nu ?
Multumesc anticipat
daysleeping a scris:Buna ziua, Dr Love,Poate reusesti sa ma ajuti si pe mine ca sunt in ceata.
E vorba de un coleg de munca, un barbat dragut, foarte sociabil, intotdeauna gata sa ajute pe oricine ii cere ajutorul cu zambetul pe buze.
Noi ne intelegeam foarte bine, eram amandoi numai un zambet de fiecare data cand se nimerea se plecam de la munca la aceeasi ora.
De vreo 2-3 saptamani, insa, s-a schimbat ceva, adica mi-a dat de inteles ca ar vrea ceva mai mult, mici gesturi, apropouri, am iesit si o data in oras impreuna si m-a condus acasa, iar la despartire,mi-a zis ca el nu prea se pricepe la chestii "d-astea".
Problema e ca tot vorbim, glumim, ne privim intr-un fel anume insa nu avansam deloc, intr-o seara l-am invitat la un suc insa m-a refuzat motivand ca are de reparat calculatorul cuiva, a ramas pe alta seara, dar n-am mai putut eu si apoi niciunul nu a ma adus vorba de asta, in plus, de 3 week-end-uri de cand a inceput toata povestea zice ca pleaca aksa (el nu e din orasul in care lucram).
Stiu ca avea o prietena, tot asa dintr-un alt oras, dar imi povesteste ce-a mai facut in week-end si nu zice nimic de intalniri cu prietena sau ceva de genul.
Acum nu stiu ce sa fac: sa continui tot asa si sa sper ca la un moment dat sa faca primul pas sau sa vorbesc deschis cu el sa aflu ce are de gand ?
La 25 de ani ar trebui sa fie mai hotarat, nu ?
Multumesc anticipat
Buna ziua, Daysleeping! Sunt Doctor Love.
Relatiile intre colegii de munca sunt foarte frecvente. Stii de ce? Pentru ca uneori petreci mai mult timp cu colegul tau decat acasa, in familie, iar daca exista afinitati intre voi, este foarte probabil sa cautati si mai multe, impreuna.
Din descrierea ta, tipul pare un baiat de treaba, cu bun-simt si cu o doza de timiditate pe care si-o mascheaza prin glume si solicitudine. Este evident ca il atragi, dar poate chiar "nu se pricepe" cum sa te abordeze astfel incat sa nu apara intr-o postura penibila.
Daca te simti si tu atrasa de el, nu lasa acest sentiment sa se stinga. Nu e nevoie sa fii prea indrazneata cu el, pentru ca s-ar putea sa-l sperii. Ar fi de ajuns sa-i acorzi un pic mai multa atentie decat de obicei, sa-i ceri ajutorul ceva mai des. In acest fel va prinde incredere in el si va face urmatorul pas spre tine.
Ai nevoie de putina diplomatie si un strop de rabdare.
Pa.
gargbird
Multumesc, Dr Love, voi tine cont de sfatul tau 
Toata lumea ba ranita, ba nu gaseste... femeile's materialiste.
A vazut omul ca aici e de el...
Doctor Love a scris:Te rog frumos.
Astazi, 7 martie, la 22:26.
Fentasy a scris:Toata lumea ba ranita, ba nu gaseste... femeile's materialiste.A vazut omul ca aici e de el...
Aia cred si eu..
A vazut omul legatura cauzala intre ...materialismul femeilor si dragostea de bani...si ..na!
Deci nu era offtopic!
:rot:
Va salut,
Am si eu o mare problema cu "corazonu" meu.
Totul a inceput prin septembrie,cand eu eram la prietena mea acasa si era ora sa zicem.... 12 noaptea.Neavand masina personala trebuia sa merg pe jos acasa si nu stateam tocmai aproape.Prietena mea a intrat pe messenger si imediat intrase mama mea pe ea sa o intrebe de mine,ce mai fac,cat mai stau, etc ( precizez ca parintii mei sunt plecati in germania,iar toata actiunea se petrece in bucuresti).prietena mea i-a spus ca mai stau putin si o sa plec,iar mama i-a zis dak poate ea sa ma duca pana acasa ca e tarziu si ii e frica sa nu patesc ceva pe drum,apoi prietena mea i-a rasp ceva de genu ca si ei ii e frica sa se intoarca inapoi singura si mai ales la ea in spatele blocului unde e intuneric bezna.Apoi mama i-a zis ceva de genu ca ei nu prea ii pasa de prietena mea ci eu sa ajung bine acasa....ceva de genul.Nu a zis exact asa,dar prietena mea asa a inteles.
Atunci a urmat o cearta intre noi doi si de atunci ne certam mereu.
Motivele certurilor...
Prietena mea imi spune ca mama,atunci cand nu sunt in preajma amandurora, se poarta de sus cu prietena mea,ii vorbeste de sus, nu stiu exact.Cand sunt eu de fata totul pare ok.
In mai multe certuri prietena mea imi pune conditii sa nu ma mai sune ai mei parinti atata timp cat sunt cu ea..... si chestii dinastea.
Alta chestie ar fi urmatoarea ... de 1 martie prietena mea i-a cumparat un cadou mamei mele,chiar am fost amandoi si i l-am dat.A fost ceva neasteptat.eu nu ma asteptam la asta,dar ea avea in cap.
Apoi,mai pe seara,ne-am certat pentru ca ma suna mama pe telefon si eu i-am raspuns.
De atunci ne-am certat si nu mai suntem impreuna.De pe 1 martie.
De vineri ma tot intalnesc cu ea,ma rog de ea sa ne impacam.
i-am zis k o sa vorbesc si cu mama sa vad dak are ceva cu ea,dar a zis ca sa nu fac asta k nu vrea sa prinda mama ura pe ea.
acu cateva zile mi-a zis k si-a facut " prieten ". Am uitat sa precizez ca suntem impreuna de 2 ani 8 luni.
ieri ( 8 martie ) am petrecut impreuna,am stat acasa,la tv cu ea,ne-am comportat bine,cu exceptia k nu m-a lasat sa o sarut sau sa o pup pe gura.
toata ziua de ieri nu a primit nici un telefon de la asa zisu prieten sau vreun cadou.
culmea,exact astazi cand nu am putut sa o vad, mi-a zis la telefon k a primit un buchet de tradafiri de la "prietenul ei"..
frate nu stiu ce sa ma mai fac............
ieri mi-a pus conditia ca se impaca cu mine,daca imi rup cartelele de telefon , sa nu ma mai sune parintii...si eu i-am zis k nu pot sa fac asta doar k sa nu ma mai sune parintzii,nu vad legatura...
m-am saturat sa tot stau in stress, ca dak ma suna parintzii nu pot sa raspund k sunt cu ea ....
Dr.Love dak ai vreun sfat si pt mine,ti-as fi recunoscator ca nu mai stiu ce sa ma mai fac.
Mersi
Bai deci...
Io vreau sa constat un lucru, nu mic, care se intampla de la un timp.
NU SE MAI DESCHID TOPICURI LA AMOARE, VINE LUMEA SI INTREABA AICI! :flowers:
Bravo, ma, Pasqui.
Amarena,la cat de disperat sunt , imi vine sa fac 1000000000000000000000000 de topicuri cu acelasi text :flowers: da-mi un sfat plsss
o iubesc mult....
vineri mi-a venit sa ma si omor... dar nu gaseam nici o metoda adecvata