Oare de cata energie avem nevoie pentru a o lua de la capat cand pierdem ceva important? Culmea, deasemenea problema mea este laitmotiv: probleme in dragoste 
. Relatia a durat 6 ani, fata era "la locul ei", crescuta de mica, convins fiind ca ma iubeste, spunandu-mi lucrul acesta pana in ultimul moment. Insa se simtea ca nu era asa... Este imposibil sa nu se simta. Din pacate, problema este ca o iubeam enorm si nu concepeam viata fara ea. Si acum dupa 7 luni, inca ma supar enorm cand ma gandesc la ea. Vreau doar un singur lucru, ca foarte muti altii: sa dau timpul inapoi. Nu pot, nu o sa pot, si prin urmare nu stiu ce sa fac... Am avut cateva relatii pasagere, insa nu am reusit sa ma atasez din nou de cineva. M-am ingropat in munca... a tinut ceva vreme, insa nu am reusit sa o uit. Imi place de cineva, insa m-am lovit de un zid: ma respecta prea mult, si nu ar putea sa aiba o relatie cu mine. Sunt prea bun si ii e frica ca m-ar rani. Este o fata foarte inteligenta, complexa... Insa se pare ca nu am reusit sa o cuceresc. Coltul trist... O initiativa pe care nu pot decat sa o laud... Nu cred ca o sa primesc raspunsuri, altele pe care le stiu deja... Merge in teorie, dar practica ne omoara. Am mai rasuflat puti aici, alaturi de voi. Am citit cateva din restul topicurilor. Ajutorul vine totdeauna cand nu te astepti si din partea cui nu te astepti. Ideea este, ce ar trebui sa fac ca sa imi adun energia si sa castig ceva pofta de viata? Vreau doar sa ma lase cineva sa iubesc, sa gasesc pe cineva alaturi de care sa traiesc din nou bucurii si tristeti, pentru ca de fapt asta inseamna viata in doi. Si e frumoasa, cand esti intampinat cu un zambet. Inca o data, felicitari pentru comunitatea creata. Chiar daca este putin mai trista. 
A lupta, a renunta
Început de williamwallace, Vin 27 iun 2008 · 10 răspunsuri · 4.456 vizualizări · închis
Nu poti inlocui pe cineva asa usor. Relatiile pasagere nu cred ca pot ajuta. O vreme nu cred ca poti fi capabil sa iubesti cu adevarat pe altcineva, atata vreme cat inca te mai gandesti la Ea, sau, mai bine zis, daca nu ai intalnit pe cineva care sa te faca sa uiti cumva de Ea, inseamna ca nu esti cu adevarat din nou indragostit.
Poate e greu sa fii singur... dar... de ce nu te concentrezi pe munca un timp? cum ai mai facut, din cate am inteles... munca, prieteni... alte activitati...
Incerc... insa nu gasesc destula putere. Era ok totul... pana cand am intalnit-o din nou... saptamana aceasta. Era cu actualul ei prieten. Tot sangele mi-a urcat in cap si s-a dus pe apa sambetei toata munca mea de pana acum. Ideea ar fi sa cuceresc pe cineva... si m-as atasa de persoana respectiva. Sunt genul de om care nu raneste. Pana cand ar aparea dragostea, as respecta-o... mult. Prietenii imi atrag atentia ca sunt prea bun. Poate ca asa e... poate ca asta a fost si greseala cea mare in relatia precedenta. Ma consum psihic foarte mult. Am 26 de ani si o groaza de fire de par albe... Cred ca din cauza stresului. Ma intereseaza mai mult sa nu-i supar pe cei la care tin, decat ma intereseaza persoana mea. Ma ghidez dupa "viata pe care o traiesti pentru tine nu merita traita". Ma ghidam... acum nu mai stiu. Mersi de raspuns... Asta ma face sa realizez ca traim intr-o societate care are totusi si parti bune, si exista si oameni care iti ofera un zambet si iti intind o mana cand esti cazut. Marsi mult inca o data.
William......e dureros in viata - cand pierdem pe cineva- faptul ca nu mai reusim sa vedem nici o parte buna......si poate pe moment nu exista. Daca incerci insa sa faci o "inlantuire" intre anumite momente din viata ta, vei vedea ca nimic nu e intamplator. Nici macar despartirile, traumele, suferintele......toate acestea ne aduc de ulte ori in preajma unor oameni pe care nu i-am fi putut cunoaste altfel......Dar vei vedea asta in timp.......
A lupta sau a renunta intrebi tu.......Fa-le pe amndoua dar cu limita - pana sti tu ca ai facut tot ce a stat in puterea ta. Apoi continua-ti viata.....ea va completa ceea ce tu n-ai fost in stare.......
Inca o chestie....mi-a spus cineva ca exista un motiv foarte clar pentru care unele persoane dispar din viata noastra......(nu ma refer la cei care mor, desigur). Si anume acela ca nu au nici un rol in viitorul nostru
joannahart a scris:William......e dureros in viata - cand pierdem pe cineva- faptul ca nu mai reusim sa vedem nici o parte buna......si poate pe moment nu exista. Daca incerci insa sa faci o "inlantuire" intre anumite momente din viata ta, vei vedea ca nimic nu e intamplator. Nici macar despartirile, traumele, suferintele......toate acestea ne aduc de ulte ori in preajma unor oameni pe care nu i-am fi putut cunoaste altfel......Dar vei vedea asta in timp.......A lupta sau a renunta intrebi tu.......Fa-le pe amndoua dar cu limita - pana sti tu ca ai facut tot ce a stat in puterea ta. Apoi continua-ti viata.....ea va completa ceea ce tu n-ai fost in stare.......
Inca o chestie....mi-a spus cineva ca exista un motiv foarte clar pentru care unele persoane dispar din viata noastra......(nu ma refer la cei care mor, desigur). Si anume acela ca nu au nici un rol in viitorul nostru
Iti multumesc... E frumoasa replica de la sfarsitul mesajului tau... Doar ca nu prea cred in proverbe, zicale, vorbe cu talc, etc. Sunt optimist... insa este doar durerea pricinuita de pierderea persoanei care era centrul universului meu. Si ma sfasie. Mi-am format o cariera buna, zic eu. Imi mai lipseste doar o familie pentru care sa fac totul. Cum zicea minunatul nostru poet, George Cosbuc: "Traiesc acei ce vreau sa lupte \ Iar cei fricosi se plang si nor. \ De-i vezi murind, sa-i lasi sa moara \ Caci moartea e menirea lor." Eu l-as completa, insa: Nu toti cei care plang sunt fricosi, iar plansul nu e o slabiciune. Este o virtute. Mai ales pentru un barbat. Este o virtute, prin care recunosti ca durerea este mai mare decat mandria. Si durerea mea este enorma. Dar sper sa gasesc pe cineva care va reusi sa o vindece. Si va avea doar de castigat. Sunt optimist. La un moment dat o sa isi intoarca Dumnezeu din nou fata catre mine.
Un sfarsit inseamna inainte de toate un nou inceput . Si cam toti ne-am luat-o ,iar raspunsuri nu vei gasi aici,ci in tine. Acum , esti incapabil, fiind in mijlocul intamplarii sa ai o parere corecta ,toti cei care iti dau sfaturi sant
calmi si relaxati si in aafara problemei tale ,simpli spectatori care dau sfatul corect. Trezeste-te la realitate, lucrul pentru care suferi deja s-a intamplat si absolut nimic nu va mai corecta asta.
Ori stai pe loc si jelesti , iti va veni mintea la cap dar va lua mult timp si va lasa urme adanci,ori te duci la oglinda iti dai doua palme ,te uiti bine in ea, vezi cine esti tu ,si sa-ti vezi de viata ta mai departe. Putea fi si mai rau,nu?Si daca o iubesti si ii vrei binele, accepti situatia o lasi sa plece, dar pentru asta e nevoie de maturitate, prea putini sunt cei ce isi recunosc si isi accepta limitele.
Poate ti se pare dur,stiu,dar e mai bine asa
Kahila a scris:Un sfarsit inseamna inainte de toate un nou inceput . Si cam toti ne-am luat-o ,iar raspunsuri nu vei gasi aici,ci in tine. Acum , esti incapabil, fiind in mijlocul intamplarii sa ai o parere corecta ,toti cei care iti dau sfaturi santcalmi si relaxati si in aafara problemei tale ,simpli spectatori care dau sfatul corect. Trezeste-te la realitate, lucrul pentru care suferi deja s-a intamplat si absolut nimic nu va mai corecta asta.
Ori stai pe loc si jelesti , iti va veni mintea la cap dar va lua mult timp si va lasa urme adanci,ori te duci la oglinda iti dai doua palme ,te uiti bine in ea, vezi cine esti tu ,si sa-ti vezi de viata ta mai departe. Putea fi si mai rau,nu?Si daca o iubesti si ii vrei binele, accepti situatia o lasi sa plece, dar pentru asta e nevoie de maturitate, prea putini sunt cei ce isi recunosc si isi accepta limitele.
Poate ti se pare dur,stiu,dar e mai bine asa
100% adevarat. Sunt constient. Insa raman urmele, vise daramate... Tot ce am crezut daramat... Si aceste sentimente cred ca raman in inima oricui care a trecut prin asa ceva, atata timp cat nu ne iese in cale o persoana deosebita pentru care sa merite sa traim din nou. Asta-i viata, si am fost un imbecil sa cred ca eu urmez un alt curs decat majoritatea oamenilor. Nu o sa ranesc niciodata pe cineva. Este foarte urat. Din pacate a fost nevoie sa aflu si eu. Am 26 de ani jumate. De 6 ani am fost impreuna cu ea. Am nevoie de multa energie sa o iau de la capat... Si totusi este o varsta, si un set de retineri. Dar o sa treaca cumva... Speranta moare ultima.
Energia o vei gasi in tine, si numai in tine ,si o vei putea lua de la capat. Ai incredre in tine.
dar ce are varsta asta de 26 de ani, ma rog? N-am prea inteles..ce retineri?
Editat Vin 27 iun 2008 16:46
williamwallace a scris:atata timp cat nu ne iese in cale o persoana deosebita pentru care sa merite sa traim din nou.
Exista o persoana deosebita pentru care se merita sa traiesti... o vezi in oglinda in fiecare dimineata.
Trezeste-te si nu o sa mai doara!
Singura persoana care trebuie sa fie responsabila de fericirea ta esti TU! atat timp cat ai sa cauti fericirea in alta parte ai sa ramai in suferinta.
Vrei sa iubesti pe cineva nou? Atunci treci la munca. Ofera-i viitoarei un partener de nadejde, nu o umbra de om. Repara-te mai intai pe tine insuti!
Primul pas pe care ti-l recomand este sa fii atent la tine, la ce se intampla cu tine, la ce faci, la ce spui, la cum te misti, la ce senzatii trec prin tine! Nu incerca sa controlezi nimic, doar fi atent. uita-te mai atent pe unde mergi pe strada, mai atent la oamenii din jur. Fii mai atent la ce VEZI! la ce AUZI, la ce MIROSI, la ce SIMTI!
Dupa ce faci asta... ai sa fii pregatit sa fii mai atent la ce gandesti. Iar cand o sa reusesti sa faci asta... o sa ai parte de haz mult... Cand ai sa vezi ce ganduri caraghioase iti pot trece prin cap, cand ai sa le sesizezi si ai sa-ti dai seama cat de caraghioase sunt... atunci ai sa incepi sa te vindeci, ai sa incepi sa te trezesti din cosmarul asta in care te lafai acum.
joannahart a scris:William......e dureros in viata - cand pierdem pe cineva- faptul ca nu mai reusim sa vedem nici o parte buna......si poate pe moment nu exista. Daca incerci insa sa faci o "inlantuire" intre anumite momente din viata ta, vei vedea ca nimic nu e intamplator. Nici macar despartirile, traumele, suferintele......toate acestea ne aduc de ulte ori in preajma unor oameni pe care nu i-am fi putut cunoaste altfel......Dar vei vedea asta in timp.......A lupta sau a renunta intrebi tu.......Fa-le pe amndoua dar cu limita - pana sti tu ca ai facut tot ce a stat in puterea ta. Apoi continua-ti viata.....ea va completa ceea ce tu n-ai fost in stare.......
Inca o chestie....mi-a spus cineva ca exista un motiv foarte clar pentru care unele persoane dispar din viata noastra......(nu ma refer la cei care mor, desigur). Si anume acela ca nu au nici un rol in viitorul nostru :roll:
Tu ai dreptate in ce spui , si iti vine mai usor sa dai sfaturi,
sfaturi cred ca ii e usor si lui sa-si dea ......................................nefiind tu in postura lui Wiliam