laurent-III-rd a scris:Aia stiam deja ..
Dar e destul de greu sa studiezi si s gandesti in alta limba, si sa nu o uiti pe cealalta, initiala.
So ?
Ok ok....
Dupa ce am plecat din Romania,mama era ingrijorata ca voi uita sa vorbesc si sa comunic in romaneste scris si citit. A facut "efortul" dea lungul anilor sa-mi fie tutor intr-ale limbii materne. Citeam amandoua din cartile ei de studii de pe timpul facultatii,imi dadea homework de facut,de fiecare data cand mergeam in Romania mai cumpara cate ceva carti de copii in romaneste,ziare,etc....iar cand ne intorceam ma punea sa scriu scrisori celor de acasa ca sa practic scrisul.Intr-un fel mi-a fost ea profesoara de romana.A fost fun.Mai tarziu am descoperit ca am o deosebita inclinatie pentru limbi (vorbite :P) precum altii pentru matematica sau arta.Le prind extrem de repede atat dpdv gramatical cat si estetic si odata ce invat ceva nu uit.Am o memorie aproape fotografica care ajuta. Italiana am invatat in 3 luni ( basic conversation) cand aveam 14 ani.Germana mi-a luat un pic mai mult (1 an sa o vorbesc la perfectie) la varsta de 16 ani.Cu engleza am o relatie mai lunga si complexa,inca din liceu in Iraq pana la facultate aici.O consider ca pe o limba materna sau paterna in a weird way.
In plus....menajera noastra era romanca,deci vorbeam si cu mama si cu ea in romaneste in fiecare zi in casa.Tata parleste si el romaneste dar cu mine vorbea doar araba,intocmai ca sa cresc bilingual.Turned out that i grew up to be "fivelingual". :P
In vizita in Romania mergeam in fiecare an,deci nu am pierdut mult contactul cu limba si oamenii.Singura perioada indelungata unde nu am avut contact cu romana a fost cand m-am mutat in Canada. De 11 ani nu am mai trecut prin Romania,dar totusi vorbeam la telefon cu rudele.
Ps: My mummy in her heart is very much romanian.
:P