Singura in cuplu sau mai bine singura?

freedomxx a scris:

Sper sa trecem cu bine si criza prin care trecem sa ne aduca maturizarea spre ceva mai bun. Oricum n-are cum sa mai fie ca la inceput, nu? :rot:

Nu ... Ati crescut amandoi, fiecare in ritmul lui, separat de al celuilalt .

Dar pana la urma stii ce se spune : Fiecare are experienta lui de viata ce poate fi foarte diferita de a ta ... asa ca ma abtin de la a bate in cuie orice remarca ... S-ar putea sa va regasiti ritmul de crestere si sa o faceti impreuna .

mai, mai, mai

va dau un sfat:

daca nu aveti alte perspactive nu renuntati cu usurinta la un cuplu

ati gandit oare ca o parte din vina necomunicarii va apartine?

nu doresc nimanui sa simta gustul singuratatii, mai ales in preajma zilelor importante

puiu.t a scris:

mai, mai, mai

va dau un sfat:

daca nu aveti alte perspactive nu renuntati cu usurinta la un cuplu

ati gandit oare ca o parte din vina necomunicarii va apartine?

nu doresc nimanui sa simta gustul singuratatii, mai ales in preajma zilelor importante

Nici eu nu-mi mai doresc sa gust singuratatea, cand personal am trait experienta, de asta si cred ca am ajuns intr-un moment de criza care trebuie rezolvat ....

Cat despre comunicare.....sunt constienta ca avem partea noastra de vina, dar mor de ciuda cand vad ca nu face nimic sa treaca peste, numai eu tre sa ma lupt cu el :rot:

freedomxx a scris:

Nici eu nu-mi mai doresc sa gust singuratatea, cand personal am trait experienta, de asta si cred ca am ajuns intr-un moment de criza care trebuie rezolvat ....

Cat despre comunicare.....sunt constienta ca avem partea noastra de vina, dar mor de ciuda cand vad ca nu face nimic sa treaca peste, numai eu tre sa ma lupt cu el :rot:

draga mea, sper sa fi femeie

odata demult am intalnit o doamna cam de 70 ani, senina si de o demnitate impunatoare

m-a frapat la dumneaei disponibilitatea de comunicare si am indragit-o instant

ane-am intalnit de cateva ori si fiecare prilej a fost un festin spiritual

odata am intrebat-o : care a fost cea mai proasta decizie din viata ta?

mi-a raspuns: am divortat, daca stiam atunci ce inseamna asta cu adevarat, inchideam ochii la orice !!!

de data asta sunt cat se poate de serios, puiu

daca sotul tau are cam 45-55 ani, asculta-ma bine : iarta-l

nu e decat cantecul de lebada

pastreaza-ti casa si familia

puiu.t a scris:

nu doresc nimanui sa simta gustul singuratatii, mai ales in preajma zilelor importante

da ... de parca aici va fi marea tragedie :rot:

eu nu stiu multe cazuri care au resit sa treaca de hopul asta si din cauza asta numesc problema grava

si pe tine te plang

chiar nu sunt cinic

dar mai fetelor, ganditi si ptr viitor ce dracu'

puiu.t a scris:

mi-a raspuns: am divortat, daca stiam atunci ce inseamna asta cu adevarat, inchideam ochii la orice !!!

de data asta sunt cat se poate de serios, puiu

Nu stiu motivele pentru care doamna a divortat, daca a fost vorba de infidelitate, se mai poate discuta, dar in cazul violentei in familie, nu cred ca se poate spune ca "inchizi ochii"

In ceea ce priveste lipsa de perspective, ce spuneai mai sus, ca daca n-avem perspective, sa nu renuntam... e discutabil, depinde de varsta la care te hotarasti sa divortezi... Un divort la 50-60 de ani mi se pare penibil, cu zeci de ani de casnicie in spate, dar o femeie la 30-40 de ani nu are nici un motiv sa suporte o casnicie ruinata.

Bineinteles ca amandoi sunt vinovati, intr-o relatie care nu mai merge, dar daca doar unul e constient si pe celalalt il doare in spate, ce se poate face?

puiu.t a scris:

si pe tine te plang

chiar nu sunt cinic

dar mai fetelor, ganditi si ptr viitor ce dracu'

pai puiule chiar asta esti obligat sa faci atunci cand te confrunti cu o situatie de genul asta

si eu una, n-as putea gandi pt un viitor singura alaturi de un partener inert

asta e moarte sigura pentru sufletul meu.

cand cel de langa tine sot sau iubit nu te mai simte atunci e totul terminat

end of story

si prea multe comentarii pe marginea subiectului sunt in plus.

samsara a scris:

daca ai ajuns la concluzia asta sincer imi pare rau ca nu mai ai puterea sa lupti penrtu ce iti doresti in viata

fleosc ,fleosc si iar fleosc

puiu.t a scris:

draga mea, sper sa fi femeie

odata demult am intalnit o doamna cam de 70 ani, senina si de o demnitate impunatoare

m-a frapat la dumneaei disponibilitatea de comunicare si am indragit-o instant

ane-am intalnit de cateva ori si fiecare prilej a fost un festin spiritual

odata am intrebat-o : care a fost cea mai proasta decizie din viata ta?

mi-a raspuns: am divortat, daca stiam atunci ce inseamna asta cu adevarat, inchideam ochii la orice !!!

de data asta sunt cat se poate de serios, puiu

daca sotul tau are cam 45-55 ani, asculta-ma bine : iarta-l

nu e decat cantecul de lebada

pastreaza-ti casa si familia

Dragul meu......acea doamna era "unicat" sau exceptia de la regula. Cunosc multe femei divortate si nici una nu regreta. La soti alcoolici, violenti sau "magari" neresponsabili te-ai gandit cand ai dat sfatul.......?

Da, oameni buni, pastrati-va casa si familia, daca e cea pe care v-ati dorit-o. Daca v-ati zbatut ani de zile si rezultatele au refuzat sa apara, exista un motiv. Si de acela nu sunteti responsabili numai dv......Luati-va ce-a mai ramas din "familie" si faceti-va alta casa.

Luptati, nu "acceptati"

Sfatul meu e pt cele care stiu la ce ma refer......Si pt barbati la fel.......