Cred ca una dintre greselile care se fac cu copii este ca parintii vorbesc cu ei ca cu niste retardati mintali care nu-s in stare sa priceapa explicatii si notiunea de bine sau rau. Studii asupra capacitatii de intelegere a copiilor au aratat ca ei inteleg mult mai mult decit ne dam noi seama sau decit vrem noi sa admitem.
Daca-i spui unui copil " Nu ai voie sa faci asta"...trebuie sa si-i explici de ce si care sunt consecintele actiunilor sale.Explicatia se poate face la asa nivel incit copilul sa inteleaga de ce anume i se interzice ceva. Dar daca nu-i spune nimic,nu numai ca ceea ce este interzis va prinde un aer de mister si-l va face curios sa incalce regula,dar nestiind de ce parintii nu-i dau voie sa faca ceva anume el nu va lua in serios atentionarea sau regula respectiva.
Multi parinti demisioneaza copii prin replici de genul " eu te-am facut pe tine,nu tu pe mine asa ca ce spun eu aia faci,ca eu stiu mai bine si gata cu intrebarile"...
E important sa li se sadeasca copiilor inca de mici un sens de responsabilitate in comportament si gandire. Nu cred ca copii sunt nascuti cu predispozitia sa fie "draci impielitati".Mintea unui copil este o pinza goala pe care "pictam" noi ca parinti primele urme dupa care urmeaza anturajul de la gradinita,scoala,prieteni,etc. Mintea unui copil este ca un burete care absoarbe inca de la o virsta extrem de mica,o enorma cantitate de impresii. E de datoria noastra sa monitorizam si sa afectam ceea ce se "absoarbe".
Un copil care creste stiind de respect si responsabilitate va fi mereu mai sanatos emotional decit unul care creste stiind de frica. Unde e frica nesanatoasa de parinti,iubirea dispare si da loc la dispret ba chiar si ura.


