In opinia mea, omul nu e o specie monogama. Cu cat acceptam mai repede lucrul asta, cu atat ne scutim de eventuale neplaceri din partea altora sau surprize, sa spun asa, din partea propriei persoane.
Pe de alta parte, din experientele mele am inteles ca in general nu are sens sa ma astept ca cineva cu care ma port frumos (zic eu), sa se poarte la fel cu mine. Cand ridic pretentii, ma raportez la propria persoana, dar sa nu uitam ca fiecare dintre noi e o entitate diferita, cu sistemul propriu de referinta. Asa ca am concluzionat ca e mai bine sa incerc sa nu ridic pretentii fata de nimeni.
Cred ca atunci cand cineva inseala, probabil au nevoie de acea experienta, atat persoana care inseala, cat si persoana inselata. Pot sa spun ca am simtit o tentatie, ceea ce a fost o surpriza pentru mine, eu care proclamam cu tarie "eu nu pot sa ma port duplicitar, nu admit asa ceva, nu e corect". Si parca cineva acolo sus, mi-ar fi spus "Chiar asa? Ia sa vedem, se da urmatoarea situatie..."
Oarecum am fost si "de cealalta parte a baricadei", cand probabil, puneam prea sus capacitatile mele de "seductie". Am simtit umilinta, dar am incercat sa o iau ca pe ceva pozitiv, ca pe un impuls (stiti voi, orice sut...) sa nu ma plafonez.
