Cum si cand iti recompensezi copilul?

In urma cu ceva vreme am mers impreuna cu copilul la un control de rutina, la medicul psiholog. Desi aveam indoieli in ceea ce priveste necesitatea unui astfel de control, trebuie sa recunosc ca a fost mai mult decat util, atat pentru copil cat mai ales pentru mine ca parinte.

Printre multe alte lucruri discutate s-a pus problema ''recompensei'' pe care copilul trebuie -si accentuez acest trebuie- sa-l primeasca. ''In doze mai mari sau mai mici, copii trebuie stimulati prin recompense, ei devenind receptivi, ascultatori, perseverenti in ceea ce trebuie sa faca mai mult sau mai putin din placere, dar neaparat, pentru ca ei stiu ca vor fi recompensati''.

Ce parere aveti? Cum si cand iti recompensezi copilul?

Mai ramane sa le luati o zgarda si lesa. Cand oferi o "recompensa" copilului nu faci decat sa iti recunosti tacit esecul de ai oferi o educatie minima. Cred ca ar merge de minune experimentele lui Pavlov, dar s-ar putea sa vedem copii latrand pe strada.

DarkBringer a scris:

Mai ramane sa le luati o zgarda si lesa. Cand oferi o "recompensa" copilului nu faci decat sa iti recunosti tacit esecul de ai oferi o educatie minima. Cred ca ar merge de minune experimentele lui Pavlov, dar s-ar putea sa vedem copii latrand pe strada.

error!

da , e bine ca copii sa fie recompensati, educati chiar in acest spirit

evident nu se daruieste unui copil care a crutat o vrabie o limuzina....nu

dar fiecare fapta bune e musai sa fie recompensata cu un zambet, o incurajare

educatia se face si prin recompense, echilibrate desigur, caci asa se creaza reflexul de a face bine

dar sa nu generalizam, iata cateva metode de recompense:

-o mangaiere tandra pe crestet

-o lauda nu exagerata

-o incurajare

-o discutie amicala pe tema respectiva

-un zambet incurajator

.......etc

-

Cati copii ai educat de ai capatat atata experienta?... Concluziile tale sunt uluitoare, ai simtit pe pielea ta un astfel de esec in educatia pe care ti-au oferit-o parintii?

Dezvolti putin ?

da, voi incerca sa dezvolt

sunt parinte si asa mi-am educat fica

acum are 27 ani si sunt mandru de ea

parintii mei, Dumnezeu sa-i aiba in paza, asa ne-au educat

am fost opt copii acasa la parinti

in educatia unui copil e necesara o aprofundare a subiectului din partea parintelui caci ambii invata din asta:

copilul educatia, parintele, modul educational cel mai adecvat

e neindicat ca recompensele sa atinga latura materiala si recomand mai multa grija intreptata spre spirit

asta daca e sa vorbim strict de recompense

tot in aria educationala se insscriu si sanctiunile!

Si eu cred ca sistemul de recompense functioneaza nu ca o conditionare gen Pavlov, ci pur si simplu e o metoda de educatie.. Faptul ca e folosit si in dresura cainilor de ex nu ma deranjaza .

Nu sunt de acord cu recompensele materiale de genul "daca iti faci lectiile iti da mama X lei, sau duci gunoiul si primesti Y lei" ... dar o mangaiere, o vorba buna, un BRAVO, sau vai ce fata desteapta are mama (c-a facut ea puzzelu' cu 100 de piese) nu cred ca e ceva rau.

Acum nu cred ca poti educa un copil cu dragoste fara sa-l lauzi cand merita.

Normal ca orice sistem de recompense are si o fata urata- pedepsele... dar cum copiii mei sunt extrem de cuminti le folosesc foarte rar :)

dezvolta!

Nu am folosit niciodata pedepsele , cred ca si datorita faptului ca nu a fost cazul .

Este un copil neastamparat dar foarte apropiat de mine.

Recompense de la mine a primit numai laude si incurajari ( bani de buzunar oricum i-am dat , nu am legat asta de diverse boacane )

Spre exemplu a terminat clasa 5-a cu 9,30 , nu am fost super incantata dar nici nu am certat-o , i-am explicat ca poate mai mult si satisfactiile sunt si mai mari ( satisfactiile ei personale ) .

Mi-a spus ca ma iubeste si la anul am sa vad eu ce poate ea.

Si ca sa fiu ONN parerea mea este ca functioneaza si recompensele la copiii care sunt putin mai indaratnici .

Orice metoda difera de la copil la copil , fiecare are personalitatea lui .

Remarca pe care o facusem ieri era pentru DarkBriger care a avut o replica deplasata, sau cel putin asa mi s-a parut mie.

In nici un caz nu m-am adresat lui Puiu t care a fost destul de amabil sa raspunda si caruia vreau sa-i multumesc.

In ceea ce privesc pedepsele ... ele trebuie sa existe. Asta e parerea mea!

Nu sunt adepta corectiilor fizice; exista multe alte moduri de a face un copil sa inteleaga unde a gresit. O vorba buna si o incurajare fac mult mai mult decat ne putem inchipui.

Anca.S a scris:

Pai ce sa dezvolt dom' Puiu... ca stiinta asta valoreaza aur ce am invatat eu in materie de educatie in aproape 5 ani nu pot dezvolta in cateva cuvinte...

Cand am nascut-o pe Tami eram un nul urias in materie de experienta cu copiii si nu am avut pe nimeni sa ma ajute.. cu Tami am facut si eu, ca si alti parint,i o multime de greseli. Na, acum cu al doilea, nu am mai repetat greselile din trecut.

Am fost in primul rand consecventa si nu m-am mai lasat pacalita sau induiosata de cateva lacrimi...

Cu Tami am facut gresala ca la cea mai mica smiorcaiala sa cedez, si tare greu mi-a fost sa corectez chestia asta.

Acum de ex, cand ii spun lui Harry sa mai stranga din jucarii (ca e o debandada totala), stiu ca urmeaza o criza de isterie cu urlete si tipete "mamaaaaaaaaaaa ma doare capu'" ... acum stiu ca astea sunt talente si cu frumosul sau cu amenintarea il pun sa stranga dupa ce a terminat de facut ordine, il laud/ recompensez cu un "vai ce baiat cuminte are mama"

Momentan Harry e la varsta "NU vreau" si imi trebuie extrem de multa rabdare cu el.

Cea mai mare amenintare e sa-l trimit in camera lui (sa urle acolo) sau pt Tami s-o amenint ca nu se mai uita la lazy town

Cred ca multi dintre noi am trecut prin asta!

La mine lucrurile merg mai usor, caci baietelul meu e mai docil, iar cand nu ne mai intelegem aplic pedeapsa cu restrictionarea calculatorului. Suntem la faza la care negociem responsabilitatile si merge in unele cazuri greu.