Început de passingby, Mie 11 iun 2008 · 42 răspunsuri · 9.244 vizualizări
passingby a scris:
stiu cum e... problema e ca eu nu pot sa merg mai departe... o iubesc ... foarte mult... mult mai mult decat ar trebui... si orice as face... nu pot sa o uit... sentimentele astea nu vor sa ma paraseasca....e greu... dureros.... si la fel ca tine... nu cred ca o sa mai am incredere in cineva de acum .... mai bine animal de companie decat femeie... :cry:
revin...
in primul rand, "De ce nu iti traiesti viata cu bucurie? De ce nu iti consumi iubrea/relatia ,linistit ? De ce raportezi trecutul la prezent? De ce nu te bucuri de ceea ce ai ?" toate lucrurile astea se intampla, probabil ca m-am facut rau inteles. ma bucur de ce am, sunt fericit alaturi de ea...si nu stiu in ce masura raportez ceva la trecut. traiesc doar cu nesiguranta pe care o simte cel care iubeste si pierde intr-un fel oarecum absurd. nesiguranta ca figura s-ar putea repeta.
nu stiu in ce masura ma poti intelege daca nu ai trecut prin ceva de genul, care fie ca vrei, fie ca nu te marcheaza...oricat de mult timp liber ai avea....sau nu.
apoi, faza cu paranoia...stiti care-i chestia....-si spun asta fara intentia de a supara pe cineva- nu am venit aici cu intrebari de genul "cum sa fac sa scap de gelozie?" sau am mare nevoie de un sfat, sau "nu ma duce capul, va rog catalogati-ma, ca singur nu pot"...
iubirea o vad foarte bine, dar...uneori imi aduc aminte de perioada cand gandeam si eu ca noises - "mai bine animal de companie decat femeie... "- si de cat de simplu este pentru cineva pe care iubesti sa iti dea foc la valiza.
dupa cum am spus, "sunt convins insa ca exista macar cineva pe aici care se/s-a confruntat cu o problema asemanatoare macar si mi-ar fi de mare folos daca mi-ar spune o parere...ceva." si v-as fi recunoscator daca ne-am limita la aspectul asta. nu ca nu ma intereseaza pareri, definitii din manuale de psihologie/psihiatrie, samd...dar nu prea imi sunt de foarte mare folos.
Cum reprimi instinctul de a sufla si-n iaurt?
Nu-l reprimi...daca simti ca ceva nu e in regula,de ce sa cauti sa te convingi ca,,ti se pare'',sau ca e vorba doar de traumele trecutului...ca apoi sa constati ca ti-ai ignorat intuitia...din nou...
In unii oameni simti ca poti sa ai incredere...in altii nu.De ce sa nu ai incredere in tine,in primul rand? -acorda credit intuitiei tale,nu se intampla nici o catastrofa,daca nu te arunci cu capul inainte intr-o relatie...ai ceva rabdare,si verifica-ti intuitia...vezi tu pe urma, daca ti s-a parut,sau ceva chiar nu era in regula cu acea persoana!
Intr-adevar: cine n-a trecut pe-acolo nu intelege despre ce vorbesti si iti da raspunsuri care se bazeaza pe rational (nu ca ar spune ceva gresit doar ca nu se aplica...)
Te inteleg foarte bine. La mine problema s-a rezolvat prin doua cai: terapia si proba timpului.
As putea sa pun la socoteala si faptul ca la vremea respectiva nu m-am abtinut foarte bine (varsta) si eram pe punctul de a pierde persoana prin sufocare/control/gelozie.
Acum, dupa ani de zile stiu sigur ca niciodata nu voi mai avea sentimentele astea fata de nimeni... poate si pentru ca am inteles ca singuratatea e foate ok si ca n-o sa mor vreodata daca pierd o persoana iubita.
Cat despre cat de sigur esti pe tine clar, ai pierdut mult din siguranta cand ai fost inselat si trebuie sa o recapeti. Tu fata de tine, nu vis-a vis de altcineva. Oricum comportamentul nostru nu influenteaza niciodata cu nimic dispozitia partenerului de a ne insela (raspuns la un reply cu cum sa fii ca sa nu ajungi sa te insele, vax!)
"...o iubesc.situ chestia asta, si stiu ca este un om in care pot avea incredere...si totusi...sunt momente in care ma indoiesc de tot..."ce face? pe unde este? s-o sun sa vad ce face...aha....de ce nu raspune"...stiu, poate parea absurd si de domeniul ridicolului...insa oricat mi-as dori...nu pot avea investi incredere in cineva...de fiecare data imi dau seama cat de fraier sunt...si totusi nu pot stapani senzatia de furie si neputinta care ma cuprinde in anumite momente."
aceste intrebari te saboteaza din interior si actiunea subterana se va simti si la suprafata oricat de mult crezi ca ai control asupra..acestor"demoni"...odata simtit gustul "tradarii"il vei asocia cu cel mai inofensiv gest sau cuvant al celuilalt si la un moment dat vei pierde controlul(doar cand auzeam"trebuie sa plec"si stiam ca asa e...si ca nu am motive sa ma indoiesc,insa...creirul meu cunostea sensul dat cu multa vreme in urma si imi reactiva suferinta,ma intorcea pe dos...) si vei gasi un motiv ptr care sa te revolti sau...asa cum ziceai sa invoci o durere de cap,in timp...poti pierde o relatie frumoasa doar ptr ca nu stim si...psihologic nu-i atat de simplu sa aruncam"gunoiul'...
imi doresc sa ai intelepciunea sa te bucuri ACUM de ceea ce ai...fara a-ti pune prea multe intrebari
xenocid a scris:-Te inteleg foarte bine. La mine problema s-a rezolvat prin doua cai: terapia si proba timpului.-la vremea respectiva nu m-am abtinut foarte bine (varsta) si eram pe punctul de a pierde persoana prin sufocare/control/gelozie.
-proba timpului la mine sa spunem ca e bifata...oarecum. suntem impreuna de ceva timp si (cred ca) nu s-ar preta la chestii de genul, sau in orice caz ar incheia relatia cu mine daca ar aparea altcineva in viata ei. raporta la fosta relatie, persoana de acum este mult diferita-in bine-...mai matura as spune.\
terapie...dezvolta te rog. totusi nu cred ca discutiile cu un psiholog m-ar ajuta prea mult. imi este freu sa cred ca solutia va veni "din afara"
- nu stiu cat tine de varsta cat de faptul ca realizez ca totul este doar in capul meu. nu am rabufniri...dar simt iritatia.
ingriyd a scris:odata simtit gustul "tradarii"il vei asocia cu cel mai inofensiv gest sau cuvant al celuilalt si la un moment dat vei pierde controlul(doar cand auzeam"trebuie sa plec"si stiam ca asa e...si ca nu am motive sa ma indoiesc,insa...creirul meu cunostea sensul dat cu multa vreme in urma si imi reactiva suferinta,ma intorcea pe dos...) si vei gasi un motiv ptr care sa te revolti sau...asa cum ziceai sa invoci o durere de cap,in timp...poti pierde o relatie frumoasa doar ptr ca nu stim si...psihologic nu-i atat de simplu sa aruncam"gunoiul'...imi doresc sa ai intelepciunea sa te bucuri ACUM de ceea ce ai...fara a-ti pune prea multe intrebari
exact asta este. ai descris mai bine ce simt decat eu insumi 
probabil faptul ca cele mai multe lucruri le invatam prin asocieri si raportari la experiente trecute fixeaza in constiinta noastra anumite aspecte, pana la punctul in care , chiar realizand ca o luam pe aratura, simtim arsura de la un iaurt din trecut.tu ai reusit sa arunci din gunoi?
Editat Joi 19 iun 2008 15:25
Depinde desigur de terapie, stiu ca exista unele agresive in care terapeutul conduce procesul. Daca insa alegi o terapie rogersiana terapeutul este doar un martor, o oglinda, nu stiu exact cum sa-ti explic. In final desigur solutia vine de la tine.
Desi provocata originar de o persoana care ne-a tradat, neincrederea fata de alte persoane nu are legatura cu persoanele respective. Am simti-o si daca ar sta toata ziua in prezenta noastra, legati de piciorul mesei. Probabil daca ar cadea o secunda pe ganduri ne-am imagina ca ne inseala. De pilda tu esti gelos pe fostii ei? Eu am trecut foarte acut si prin asta.
Cheia e de fapt in gasirea suficientei, in independenta. Chiar nu stiu cum sa-ti explic din pacate... ce anume genereaza aceste sentimente? Frica, desigur. De ce anume?
Scuze, oboseala mare azi... ma gandesc pana maine cum sa formulez ce vreau sa zic. In momentul asta nu reusesc.
passingby a scris:e ... frica celui ce sufla in iaurt ...nu prentru ca s-a fript in ciorba...ci pentru ca a fost destul de ghinionist ca cineva odata sa ii fi pus la fiert chiar iaurtul mai sus mentionat
incearca sa-ti cultivi increderea in tine, altfel vei suferi in continuare de neincrederea in ceilalti.
intradevar, nu poti avea incredere deplina in cineva de langa tine, omul este plin de surprize, dar daca, tu ca om, iti intaresti aceasta incredere in propria persoana, vei reusi sa privesti altfel situatia. :)
stii cum e, cei care ne inseala increderea si ne fac sa suferim, nu ne merita :)...dar nu trebuie nici sa-i bagam pe toti in aceiasi oala :)
concluzie : incearca sa te valorizezi mai mult ca om si va fi ok! :)
."...tu ai reusit sa arunci din gunoi? "
plecand de la metafora cu gunoiul...as spune ca ai nevoie de ceva resurse ptr "curatenie generala"si din cate am inteles tu le ai...
1.dorinta de a-ti face o" operatie pe creier"si una estetica pe...cord deschis...
1.o iubita care sa-ti stea la capatai si tu sa-i spui cat de mult o iubesti si ca nu vei tolera o anestezie generala ci iti doresti sa simti, sa vezi si sa traiesti tot ce se intampla in timpul operatiei...
interventia presupune riscuri...de aceea ai fi tentat sa alegi varianta cea mai "usoara"...
... de a te refugia in spatele unui zid emotional ptr a te proteja... de care in timp nu va mai trece nici prieten nici dusman si cel mai mare pericol este ca acest zid te va izola chiar de TINE si de VIATA(vezi..."animal de companie"...)pierzi bucuria de a trai...nu-ti mai deschizi sufletul din teama de a nu fi ranit din nou,te impietresti...este o invazie de sentimente otravite,ataci doar ptr a preveni o noua suferinta...nu lasa sa se intample asta!!!(pfiuuu...ce usor este sa recomanzi altora!!!)
si acum vestea buna...aveam capacitatea de a trece peste aceste experiente si asta consta in a ierta si a accepa fapta celuilalt...nu e simplu...dar se poate!
Si eu am probleme cu increderea...si nu stiu de ce....