Melanie Klein, pioniera psihanalizei copilului

am un prieten francez care a terminat psiho in Franta. Spune ca in Franta e plin pe psihanalisti, ca se pune mare accent pe psihanaliza si ca el nu vrea sa profeseze ca psihanalist. Am incercat sa discut de psihanaliza cu el, nici nu vrea sa auda. :)

lynxul_negru a scris:

Ca un necunoscator am senzatia ca psihanaliza nici nu trebuie subapreciata, dar nici supra-apreciata. Ceva imi spune ca are alt statut decat darwinismul si teoria relativitatii restranse.

da.

Consider ca nimic nu trebuie subapreciat, dar nici supra-apreciat.

Atata timp cat natura umana ramane ceea ce era pe vremea lui Freud (si cum era de-a lungul a 10 milenii de formare a civilizatiei), si ma refer aici la

- importanta sexualitatii in formarea personalitatii, a felului in care e integrata, acceptata, manifestata

- importanta obiectelor in formarea personalitatii (perceperea parintilor, alte rude sau persoane de importanta majora), felul raportarii la ele, felul in care au influentat dezvoltarea structurilor cognitiv-afective, a trasaturilor

- complexul lui Oedip-Electra (nu ca sexualitate, ci ca atractie spre opus)

- formarea primelor antinomii, polaritati, dihotomii in structurile personalitatii (incredere-neincredere, initiativa-vina, autonomie-rusine, activitate-inferioritate, etc)

- pulsiuni, refulari, gestionari, mecanisme de aparare

- inconstient, constient, preconstient, sine, eu, supraeu

- libido, perlaborare, act ratat

si altele

psihanaliza are un nucleu care ramane valabil si valoros, pentru ca exploreaza domenii si marci distinctive ale personalitatii care raman inca definitorii pentru om.

Cand evolutia va duce la developarea altor functii psihice si a altor raporturi personal-sociale, atunci psihanaliza se va adapta si le va explora pe acelea. Dar si atunci psihanaliza va continua sa functioneze, cata vreme obiectul studiului sau va continua sa aiba structurari si interrelatii ce pun probleme.