Este oboseala echivalentul descarcarii bateriei camerei de filmat?
Este somnul echivalentul incarcarii acumulatorului camerei de filmat, in timpul noptii?
ellla a scris:mda, cam seamana somnul a
pauza de incarcare ... dar cum si care e mecanismul zau daca stiu ...
pana la urma ce reprezinta somnul pt om? ce rol are? 
... nimic nu e intamplator... de ce avem nevoie de somn? ce se intampal in somn? de ce visam?
Ella, Ana-Mari si Dark_Light...
Parerea mea este ca incarcarea acumulatorului presupune 'luarea' energiei dintr-o sursa si "mutarea" ei in acumulator.
Si ca echivalentul acestuia in cazul omului, sau echivalentul incarcarii cu benzina a rezervorului masinii, este mancatul.
In timpul somnului, nu luam nimic din afara, ci totul se petrece in interior.
In plus, daca ar fi vorba de consum de energie, mai multa ar consuma fotbalistul care a alergat toata ziua, decat antrenorul care a stat pe scaun la umbra si i-a privit.
Si acesta ar trebui sa adoarma mai tarziu, ori sa se trezeasca mai devreme decat fotbalistul.
Dar, amandoi se culca pe la aceeasi ora, si se scoala, iarasi, la o aceeasi ora....
Lucru ce adanceste si mai mult misterul.
Uite ce cred eu...
PS. Dar, pentru a nu mai rezulta posturi 'kilometrice', pe care nu le citeste nimeni, voi continua intr-o alta fereastra.
ellla a scris:pana la urma ce reprezinta somnul pt om? ce rol are? :)
Avem prin urmare un om, aflat intr-o poiana plina de flori, cu o camera de filmat in mana.
De sus, de la "Zeul'- soare RA", pornesc raze de lumina care dupa opt minute de mers cu viteza luminii, ajung sa invaluie o floare, pentru ca mai apoi sa ricoseze in toate directiile.
Doua dintre aceste ricoseuri, purtand imaginea florii, vor veni inspre omul nostru si camera lui de filmat.
Ele vor intra prin irisul omului, si prin lentila camerei de filmat,
se vor rasuci cu "picioarele in sus" datorita refractiei din cele doua cristale (iris si lentila),
si se vor proiecta odata pe peretele globului ocular si, de asemenea, pe placa foto-impresionabila a camerei de filmat.
Si aceasta placuta, si peretele ocular, sunt acoperite cu milioane si milioane de senzori de lumina, minusculi, care transforma informatia luminoasa - imaginea florii - in impuls electric; mai departe, prin spatele lor, pleaca acest flux informational, printr-o retea de cabluri respectiv trasee nervoase.
Fluxul informational din camera de filmat ajunge intr-o caseta sau, mai nou, intr-un card de stocare, fiind memorat.
Fluxul informational din capul omului, ajunge si el undeva, nu ne intereseaza acum unde, ci doar faptul ca ramane memorat.
Iar aceasta poate fi demonstrata prin faptul ca, dupa o perioada de timp, daca omul vede filmul florii, si-o aminteste, fapt ce nu ar fi posibil daca nu ar fi stocata in memorie, pentru a putea fi astfel comparata.
... to be continued...