Prejudecati despre femei, barbati si dragoste

Pippo a scris:

A ta psihanalista a dat-o-n bara. Nu exista dragoste-pasiune si dragoste-uniune. Ori e dragoste, ori e altceva. Si in general e altceva. Inteleg la ce s-a referit psihanalista, dar termenii nu sunt apropriati. Pasiunea nu este dragoste, iar uniunea fara dragoste are mai mult gust de toleranta.

..

Repet ideea ca dragostea nu se limiteaza la o singura persoana. Faptul ca pe langa dragoste intre doua persoane de sex opus, intervine si o completare fiziologica si probabil si energetica, este o dragoste cu plus.

Psihanalista respectiva definea mai multe feluri de dragoste: parinti-copii, copii-parinti, intre frati, intre amici etc..

Ai spus ca nu exista decat o singura dragoste, si imediat ai fost obligat sa introduci un "plus", sa diferentiezi dragostea pasiune de alte feluri de dragoste, cum ar fi iubirea aproapelui.

Nu extindem discutia la alt gen de dragoste, ramanem la dragostea pe care se sprijina o casatorie, si eu am prezentat doua forme.

gheorghe35 a scris:

Psihanalista respectiva definea mai multe feluri de dragoste: parinti-copii, copii-parinti, intre frati, intre amici etc..

Ai spus ca nu exista decat o singura dragoste, si imediat ai fost obligat sa introduci un "plus", sa diferentiezi dragostea pasiune de alte feluri de dragoste, cum ar fi iubirea aproapelui.

Nu extindem discutia la alt gen de dragoste, ramanem la dragostea pe care se sprijina o casatorie, si eu am prezentat doua forme.

Plusul respectiv se referea strict la relatii intime, dragostea ramane una si aceasi pentru orice forma. O singura forma de dragoste. N-am vorbit de nici o dragoste-pasiune si de nici o alta forma de dragoste. Iubirea aproapelui era un exemplu de unde si cum poate porni dragostea.

Tipurile de dragoste de care vorbesti tu "parinti-copii, copii-parinti, intre frati, intre amici etc..", aproapelui, eu le vad ca pe mai multe aplicatii ale aceluiasi lucru.

O casatorie se sprijina pe acelasi tip de dragoste cu plus (relatii intime).

gheorghe35 a scris:

subscriu!

Ce este dragostea si cu ce se manaca?

Definiti voi dragostea aia unica si inconfundabila.

Mi-e imposibil sa descriu dragostea in cuvinte, ar fi prea saracacioasa descrierea.

Pippo a scris:

Repet ideea ca dragostea nu se limiteaza la o singura persoana. Faptul ca pe langa dragoste intre doua persoane de sex opus, intervine si o completare fiziologica si probabil si energetica, este o dragoste cu plus. Dar daca intre cele doua persoane nu exista dragoste, sexul este ca mancarea fara sare si in timp creaza neimplinire, tristete, etc, intr-un cuvant dezechilibru. Din lipsa dragostei se rup relatiile. Dezechilibru.

Cei doi devin unul pentru altul "cel mai...dintre cei mai..." atunci cand exista dragoste, tocmai deoarece intre cei doi dragostea este cu plus (adica include raporturi intime). In acest punct, nici unul dintre parteneri nu simte nevoia de a avea relatii intime cu alti parteneri.

Dar cum am mai spus, dragostea si in special "dragostea cu plus" este o raritate.

Din nefericire pentru marea majoritate dintre noi, e o raritate. Si daca uneori avem sansa sa o intalnim, ori nu o recunoastem, ori nu putem sa o pastram, din varii motive...

Dally a scris:

Mi-e imposibil sa descriu dragostea in cuvinte, ar fi prea saracacioasa descrierea.

Din nefericire pentru marea majoritate dintre noi, e o raritate. Si daca uneori avem sansa sa o intalnim, ori nu o recunoastem, ori nu putem sa o pastram, din varii motive...

Vrei sa spui ca majoritatea oamenilor nu au iubit niciodata?

Dragostea nu-i o raritate. Fiecare a trecut prin asemenea momentele.

Poate va ganditi la o dragoste pasionala care sa tina o vesnicie si care-i o utopie.

gheorghe35 a scris:

Vrei sa spui ca majoritatea oamenilor nu au iubit niciodata?

Dragostea nu-i o raritate. Fiecare a trecut prin asemenea momentele.

Poate va ganditi la o dragoste pasionala care sa tina o vesnicie si care-i o utopie.

Am spus doar ca nu au cunoscut dragostea adevarata, care chiar este o raritate... nu ma refer la pasiuni, dorinte, orgolii sau alte forme de dragoste incompleta.

Ma gandesc totusi ca daca dragostea asta completa si adevarata ar fi la indemana oricui, ar intra in banalitate si nu ar mai fi atat de ravnita...

Cat despre dragostea (doar dragostea pura...) care sa tina o vesnicie, exista... daca nu ai intalnit asa ceva, citeste 'adam si eva' a lui rebreanu. sau altele... vei spune ca sunt doar fictiuni... nu conteaza...

o singura data ... am vazut o pereche de batrani...plimbandu'se de mana intr-un parc

din sute de perechi , mii...nu mai stiu cate au trecut prin fata mea , sau eu prin fata lor...aceia ii voi vedea si peste 20 de ani , la fel de proaspeti in fata ochilor , cum mi'au aparut si acum 20...

dar era dragoste in privirea lor , liniste in mers...si atemporalul in toate...nu cred , imposibil sa fi vazut acelasi cuplu in tinerete si sa'mi fi placut mai mult...

ce frumos!

sarazin79 a scris:

o singura data ... am vazut o pereche de batrani...plimbandu'se de mana intr-un parc....

dar era dragoste in privirea lor , liniste in mers...

si crezi ca acea dragoste a fost in permanenta prezenta in viata lor? acei oameni oare au insemnat mereu unul pentru celalalt ceea ce emana din gesturile si privirea lor atunci cand i-ai privit tu.....sau, cu varsta, acel sentiment se transforma, ne transforma?

ca sa te , nu transforme ( caci nu cred in schimbari radicale ale esentei individului ) , ci adauge...pana la varsta la care i'am vazut eu...au fost destule contopite in ea...

ca batranetea'i haina grea...in genere , te arde de pastile , de cumparaturi impartite...de amintiri...cu varsta...din nefericire...multi devin egoisti , coplesiti de neputintele lor...

a lor era vie...cineva langa mine povestea ca sint impreuna de peste 50 de ani...eu am considerat irelevant numarul anilor...adusul a fost de numarul sau adevarul momentelor dintre ei...caci exprimau un tot , nu stiu cat platit si cu ce , nu stiu cum cules si cu ce...si nici nu conta asta...