Mai intai,as vrea sa spun ca,adesea nu se poate face o distinctie clara intre calitatile morale: cinstea si sinceritatea,onestitatea si dreptatea,se cam confunda.
Cel care este sincer,care nu cauta sa insele,sa induca in eroare,care nu cauta sa se falsifice,ci este onest,autentic,cel care-si respecta cuvantul,cel care e integru,si neprefacut,acela dispune de puteerea cuvantului.Cuvantul pe care il respecta,capata putere;chiar si atunci cand este printre oameni vicleni,acestui om i se dezvaluie adevarul,chiar si cel ocult;cuvantul sau are putere de lege,si indeplineste miracole,el este intelept,pentru ca adevarul nu e ascuns de el,sinceritatea ascute discernamantul.Un om sincer stie ce simt ceilalti,le cunoaste emotiile,dorintele,senzatiile ,ba chiar si gandurile! -cum ar putea exista ascunzisuri fata de cel fara viclesug?Daca un asemenea om spune vantului sa se opreasca ,se opreste...
Cel care iubeste dreptatea si cinstea,este un facator de dreptate,chiar daca nu ar face ceva anume.Cand cere el dreptate,ea se intampla aproape instantaneu,si tot universul conspira sa ii indeplineasca vointa.Pentru ca el e in acord cu legea,legea e la dispozitia sa.
Cel integru,nu are mintea si sufletul impartite,in el nu exista prefacatorie,si nu exista razboi...el dispune de toate puterile sale spirituale,pentru ca nu e impartit,nu e schizofrenic.In el exista armonie,si legile armoniei i se pun la dispozitie.
Un asemenea om este facator de pace,pentru ca este impacat.In mintea lui este pace,si el poate opri gandurile,si poate opri si vantul!
In inima lui e pace,acesta e non-agresiv,bland,si pentru el si natura este ascultatoare...
Cel compasiv,empatic,este atat de receptiv,incat este ca o antena,el sie ce simt ceilalti,si poate sa actioneze in ei si prin ei,pentru ca el este in unitate,si ceilalti sunt ca niste carti deschise pentru el.El poate chiar sa faca vindecari miraculoase,pentru ca iubirea sa ii da dreptul,si puterea de a fi prezent in ceilalti,si a-i influenta.Si totusi un asemenea om,nu va abuza de putere,manipulandu-i pe ceilalti,pentru ca un asemenea om e plin de bunavointa
Cel plin de bunavointa,primeste sprijin.Cererile sale sunt ascultate,chiar de ar cere lucruri mari,pentru ca binele este unitar,si el e in acord cu spiritele evoluate,mai puternice inca.
Cel credincios,si nu ma refer la credinta intr-un zeu,sau intr-o dogma,ci la credinta in bine,acela ,,muta muntii'',cel ce e plin nu de incredere,ci de frica,are ,,credinta'' lui,o ,,credinta'' inversata: crede in rau.
Asteptarile modeleaza evenimentele,si cel ce asteapta raul,priveste cu frica in viitor,el crede ca raul se va intampla,si nu binele,si atunci cand se intampla,isi spune ca a avut dreptate de la inceput sa nu creada in bine,puterea lui,si triumful lui...
Cu siguranta,ca daca eram eu insumi un spirit mai evoluat,as fi fost mai intelept si mai puternic...si as fi avut mai multe sa va spun despre calea asta.Dar sper ca vor posta si altii intelegerea lor in privinta relatiei dintre calitatile morale,si puterile paranormale.