Sunt in pragul disperarii

geniusboy a scris:

si apropo nu pot s aii conving pe niciunu sa o lase mai moale cu astea. tata pare sa ma mai sustina uneori dar la comentariile lu mama.........trece repede de partea ei.mereu se intampla asa.....niciodata niciunul nu m-a sustinut impotriva celuilalt.mereu aceleasi chestii.dev in nesigur in viata......sunt conditionat mai mereu...ma simt k si cum as avea lesa....eu dc nu pot fi ca ceilalti?! nu vreaus a fac porcarii....vreaus a fac si eu o munca cinstita uneori ...si nu reusesc datorita lor.in fiecare vara....sunt carat toata vara la bunici....unde mereu ma cert cu bunica care nu stiu de ce ma uraste.....sunt singurul ei nepot si ma uraste....ba mai mult cand sparge cate ceva tace din gura si tot pica pe mine.am fost facut si drogat:) si in toate felurile...prost...tampit....cretin...... odata m-am enervat si am vrut sa merg sa mi se ieie sange ca sa vada ca nu ma droghez:|

inteleg ce inseamna sa ai niste parinti exageratii....si eu am avut...dar nici ca ai tai numai ca ei aveau alte defecte.....eu cred ca numai daca se va intampla ceva care sa le deschida ochii vor fi mai maleabili...eu zic sa le propui sa mergeti toti 3 la un psiholog .....intreabai dac`a ar dorii sa mearga cu tine sa te sustina nu sa le spui ca de fapt vrei si ei sa vina sa vb cu el.....insa iunnainte sa gasesti unu psiho si sa vb cu el de aceasta problema....s-ar putea sa mearga....deci daca tu vei mai sta mult sub astfel de presiuni psihihice probabil vei ceda

Draga Geniusboy,

Nu stiu cu ce te-ar ajuta sa ma alatur si eu indignarii tuturor celor care ti-au raspuns pe acest forum. Este intr-adevar revoltator ceea ce ti se intampla si spun asta ca mama de baiat de 18 ani. Eu am o relatie excelenta cu fiu-meu, ceea ce nu inseamna ca nu avem si conflicte de opinii si de interese, ca sa zic asa, dar le rezolvam prin negociere (a nu se intelege targuiala, nici santaj), prin compromisuri si de o parte si de alta. Cat despre injuriile care ti se adreseaza sunt mai rele chiar decat bataia, desi nici aia nu-i deloc rupta din rai. Agresarea verbala la care te supun este probabil o mostenire pe care au primit-o si ei de la parintii lor, dar asta nu-i scuza.

Buuun, acestea fiind spuse, CE-I DE FACUT?

In primul rand cred ca nu trebuie sa te dai batut, nu trebuie sa dezertezi si tu de ei cum au dezertat ei de tine. E clar ca au nevoie de o zgaltaiala care sa-i trezeasca, sa-i faca sa vada ca "meseria" de parinte nu se preia mecanic de la proprii parinti, nici nu se practica cum iti vine si-ti convine, de pe pozitii declarate abuziv ca infailibile si inflexibile.

Deci, iti propun o strategie in doua etape:

1. Etapa in care inca mai esti dispus sa le acorzi o sansa sa te AUDA cu adevarat si le propui ca, in urmatorul weekend, de pilda, sa mergeti impreuna undeva intr-un parc (e important sa fie un loc public, pentru ca discutiile sa nu escaladeze in scandal si pentru ca nici una din "parti" sa nu poata dezerta inainte de sfarsitul discutiei) si sa va cititi unii altora 2 liste: una in care ei sa scrie ce le convine, ce apreciaza si ce nu le convine si nu apreciaza la tine si ar vrea sa schimbi, si celalalta, in care sa scrii tu ce-ti place, ce ti se ti se pare de apreciat la parintii tai si ce te deranjeaza si ai vrea sa schimbe in comportamentul si in pretentiile lor de la tine. Dupa care, pot urma discutii libere, ca sa zic asa, sau ar fi de dorit sa urmeze, plus negocieri concrete. Insista ca ei sa ia in serios aceasta propunere a ta si incearca sa vezi ce iese din tentativa asta.

2. Etapa in care poti incerca sa-i fortezi sa o faca. Aici mi-a fost de o reala inspiratie descrierea experientei lui n1do, care la cei 14 anisori ai lui, a avut o idee sclipitoare, aceea cu greva tacerii. Pur si simplu le declari ca, avand in vedere (eventualul) esec al negocierilor, declari greva tacerii pana vor accepta sa mearga la un psihoterapeut si sa urmeze, dupa cum va hotara acesta, impreuna cu tine sau separat o terapie serioasa.

In ambele etape te sfatuiesc sa-ti stapanesti nervii, sa ai o atitudine respactuoasa, pasnica si pozitiva, dar ferma.

Sper sa mai vorbim pe forum. Mi-ar placea sa fii prieten cu fiu-meu.