gheorghe35 a scris:Oare nu tu ar fi trebuit sa-l cauti sa lamuriti lucrurile daca te simteai responsabila?
A spus cineva ca nu l-am cautat? Dar era prea tarziu. Fiindca a macinat totul in interiorul lui si nu a vorbit cu mine sa imi dea un avertisment macar.
gheorghe35 a scris:De ce ma rastalmacesti?Nu am spus ca trebuie sa-i pupi talpile, doar ca iertarea prsupune sa nu-l supui la cazne sa plateasca pana la sfarsitul vietii pentru eroarea facuta.
Se poate interpreta ca l-ai acceptat ca sa-i faci viata un calvar, sa-l poti pedepsi, sa-ti iei revansa.
Nu ceda asa usor. Incearca sa ma convingi ca ai dreptate. Pentru asta trebuie sa ai argumente.
Eu nu stiu ce-i in sufletul tau, stiu doar ce spui.
Nici el nu stie ce-i in sufletul tau, stie doar ce lasi sa vada.
Daca iti deschizi sufletul catre el posibil sa-l recastigi, daca astepti sa ghiceasca f. posibil sa-l pierzi.
Lumea din jur te judeca dupa manifestarile tale.
L-am acceptat fiindca il iubesc. L-am pedepsit fiindca m-am simtit ranita si mi-am pierdut increderea in el.
Am insistat mult si m-am lovit de nehotararea si de pesimismul lui. Am incercat si sincer regret cum am abordat relatia asta fiindca eu chiar am tinut foarte mult la ea. El stie toate lucrurile astea si mi-a spus clar ca deocamdata nu poate mai mult, iar toate incercarile mele sunt de prisos. Ca trebuie sa vina de la el un gand bun si nu tb sa ii cer eu asta.
