andruta* a scris:Iata un raspuns pe placul meu... da, nici eu nu cred ca-i in firea noastra sa iubim... putem trai bine mersi si fara asta... Totusi, egoismul nu are de-a face,dupa parerea mea,cu iubirea. Am mai spus , cred doar in iubiri neconditionate.Iubim pentru a ne satisface/alimenta anumite virtuti? Nu cred. Poate ca iubim pentru a darui resursele noastre cuiva,pentru a ne refugia in ceva...nu stiu...
multumesc pentru urare,la fel si tie!
Cam multe subiecte cu aceiasi tema, ma obliga sa ma repet.
Iubirea dezinteresata, este o notiune frumoasa dar falsa.
Se spune ca dragostea e narcisista, nu iubesti pe el/ea pentru calitatile lui(ei), iubesti o persoana care ti-a descoperit calitatile tale.
Cine ti-a descoperit calitatile ascunse si le apreciaza nu poate fi decat o persoane sensibila, superioara, pe care merita so o iubesti, dintr-un sentiment de recunostinta, deci practic te iubesti pe tine.
Din cauza asta dragostea se aprinde cu vorbe frumoase, cu maguliri si se stinge cu reprosuri.
Omul are nevoie de satisfactii, de recunoasterea calitatilor lui, si iubirea este o recunoastere a valorii lui, produce satisfactie cum produce drogul palcere.
Satisfactile ne incarca bateriile, ne dau incredere, ne dau elan, ne propulseaza actiunile.
De ce se spune ca un copil trebuie laudat si incurajat, nu trebuie sa-l critici pentru ca-l inhibi.
