De ce iubim ?

iubim din prostie

Din naivitate e mai corect spus.

Ma repet, cand spun ca cineva scria despre iubire ca-i narcisita.

De fapt noi ne consideram deosebiti, si avem nevoie de confirmare.

Cand ne indragostim de cineva, ii atribuim persoanei respective calitati deosebite, o punem pe un pidestal, si astepam sa ne recunoasca propria valoare, pentru ca numai recunoasterea venita din partea unei persoane deosbite are valoare de adevar pentru noi.

gheorghe35 a scris:

Da, dar speri sa o faca. Dupa ce nu mai ai nici o speranta se duce si iubirea.

Imi pare rau, dar cred ca n-ai iubit niciodata. Sau ai iubit prin definitiile tale, cred totusi ca te-ai inselat.

gheorghe35 a scris:

Dupa ce nu mai ai nici o speranta se duce si iubirea.

Doar iubirea care nu a fost...iubire se duce. Cea adevărată răm

cred ca ai dreptate, au trecut ani si totusi nu l-am uitat, desi fiecare are alta viata, s totusi cand ma gandesc la el simt o caldura placuta, ceva drag, oare sa fie iubire dupa atatia ani

ma-o a scris:

cred ca ai dreptate, au trecut ani si totusi nu l-am uitat, desi fiecare are alta viata, s totusi cand ma gandesc la el simt o caldura placuta, ceva drag, oare sa fie iubire dupa atatia ani

un mesaj interesant... este firesc ca numai tu sa poti da raspunsul. totusi, ma incumet a formula o ipoteza, bazata pe propria mea filozofie de viata, aceea de a stringe in sipetul sufletului meu, amintiri dragi. cu ele plecam din lumea asta, si ele sint singurul bagaj care ne este ingaduit a-l lua cu noi dincolo. sint amintiri cu prieteni din copilarie, cu intimplari din adolescenta, cu primul sarut, cu primele versuri incercate pe cite un colt de caiet, cu prima iubire, cu intrarea in viata noastra a celei/celui care ne-a oferit caldura unui camin, cu intiiul nascut, cu... , cu... , cu...

ori amintirile pe care le arhivam in suflet nu mai sint iubiri, sint nestemate culese in calatoriile pe care viata ni le-a oferit, si sint clipe minunate sublimate in comori emotionale arhivate. iubirea in schimb, este aici si acum, este ceva viu care ne scalda in sublimul ei, si ne ofera clipe de intensa traire sufleteasca. ea nu se poate arhiva, ea se traieste. intens si cu pasiune.

ma-o a scris:

au trecut ani si totusi nu l-am uitat, desi fiecare are alta viata, s totusi cand ma gandesc la el simt o caldura placuta, ceva drag, oare sa fie iubire dupa atatia ani

Da, e iubire dacă anii nu au putut să

Miss-Take a scris:

Uitandu-ma la topicul "de ce traim", m-am gandit la intrebarea "de ce iubim?"...Iubim ca sa traim sau traim ca sa iubim?

Iubirea este absolut necesara in viata sau putem trai pur si simplu, fara ea?

Si pana la urma, de ce iubim? Iubim pentru a ne defini ca oameni, pentru a lasa ceva in urma, pentru a trai fericiti sau poate pentru ca e in firea noastra s-o facem, in final?

Despre Casatorie (un pas al indragostitilor)

Casatoria pentru mine este similara cu viziunea crestina (totodata si cu viziunea alchimista). "barbatul si femeia trebuie sa fie socotiti ca un singur organism - acesta este echivalentul modern pentru "un singur trup". Crestinii cred ca atunci cand Cristos a spus acest lucru, El nu a exprimat un sentiment, ci a enuntat un fapt - la fel cum cineva entunta ca lacatul si cheia sunt un singur mecanism." / "barbatul si femeia, au fost destinate sa fie combinate impreuna in perechi, nu numai la nivel sexual, ci sa fie combinate total."

Acesta este motivul pentru care crestinii sunt impotriva unei relatii sexuale (mai ales orale) inainte de casatorie. Ei spun ca o relatie sexuala poate destrama acest rol al dragostei, al contopirii.

"impulsul sexual nu este nicidecum ca si toate celelalte impulsuri, ci este un impuls aprins in mod bolnavicios, trebuie sa fim deosebit de atenti sa nu-i permitem sa ne duca la necinste" Totodata religia crestina accepta ca a fi indragostit este un sentiment nobil dar este "doar un sentiment". Nimeni nu se poate astepta ca acest sentiment al iubirii, de a fi indragostit, va fi etern. Cunoasterea, obiceiurile pot fi eterne dar nu si sentimentele.

Totodata eu nu cred ca exista capul familiei. Barbatul si Femeia au un rol important in mentinerea structurii a familiei.

Iubirea este o necesitate nu numai fiziologica dar si psihologica. Desigur eu nu sunt impotriva unei relatii sexuale inainte de casatorie.

Intr-un final subliniez ca eu sunt un tesit agnostic.

---

Voi comenta asupra unei fraze pe care a scris-o Epicurian.

"totusi, ma incumet a formula o ipoteza, bazata pe propria mea filozofie de viata, aceea de a stringe in sipetul sufletului meu, amintiri dragi. cu ele plecam din lumea asta, si ele sint singurul bagaj care ne este ingaduit a-l lua cu noi dincolo"

Ai dreptate, noi ne nastem cu pumnii stransi sperand ca putem aduce amintiri din lumea din care venim iar apoi incetam sa mai existam cu mainile deshise amintand persoanelor dragi ca noi nu plecam cu nimic, material, din aceasta lume. ne nastem "goi", murim "goi".

Marinius a scris:

Iubirea este o necesitate nu numai fiziologica dar si psihologica.

Inseamna ca ar trebui sa imi iau gatul de pe acum, pentru ca nu cred in iubire.

Heretic a scris:

Inseamna ca ar trebui sa imi iau gatul de pe acum, pentru ca nu cred in iubire.

Nici eu, iubirea nu este atemporala. + Imi cer scuze dar cand am scris ca iubirea este o necesitate fiziologica dar si psihologica in aceasta propozitie ma refeream si intr-o egala masura la relatiile sexuale. Te rog sa citesti urmatorul thread: "De cate ori iubim?" (ultimul mesaj, postat de mine)