justmediana a scris:si eu sunt voluntar de 1 an si ceva in cadrul unei fundatii nationale.intreba cineva pe aici daca ajuta cu ceva voluntariatul...? pe mine personal ma ajutat extraordinar de mult . mi-am largit orizonturile , mi-am stabilit reperele dupa care sa ma iau in viata , am invatat sa vorbesc in public fara sa ma fac de cacao , am invatat sa-i respect pe cei de langa mine si sa supravietuiesc intr-un colectiv , mi-am facut o gramada de prieteni din toata tara , am vizitat foarte multe locuri , am castigat o gramada de diplome la traingurile si concursurile la care am participat . daca iti place sa lucrezi cu oameni ... cu siguranta merita sa fii voluntar pentru ca nu ai decat de castigat / pot vb cateva zile in continuu despre asta pt ca mie voluntariatul mi-a schimbat viata . si cred ca totul avut o amprenta asa puternica asupra mea ... deoarece nu au existat motivatii financiare. tot ce am facut a fost facut din suflet .
Eu fac voluntariat din 2006 (zi de zi )intr-un proeict finantat de comunitatea europeana , am o experienta de trei ani care m-a imbogatit , mi-a dat o noua dimesiune asupra lumii , da asa este cum spui , voluntariatul si mie mi-a schimbat viata.
Ma ocup de integrarea minorilor (nescolarizati care la 12-15 ani nu stiu sa-si scrie nici numele )in scoli , de marginalizatii "invizibili ", mai fac si un laborator artistic (in alt proiect) cu persoane adulte handicapate, atat cat timpul si serviciul imi permite .
Vreau sa-ti spun ca nimic nu se compara cu multumirea pe care o am acum (profesia mea nu are nimic in comun cu ce fac in voluntariat ) , proiectul nostru a fost premiat la Social forum Paris .
Nu pot sa-ti dau foarte multe amanunte pe forum , dar te asigur ca nimic nu se compara cu munca de voluntariat in orice sector.
In prima saptamana de acomodare si cunoastere am vrut sa renunt , credeam ca nu am sa reusesc sa continui , apoi am inceput sa-i cunosc pe fiecare in parte , am inteles problema fiecaruia si m-am adaptat. Am reusit sa intru in empatie si sa comunic , revederea cu ei a devenit o imensa bucurie .
Noi aici pe forum glumim , scrie prostioare , ne sicanam , dar cred ca DESPRE ASTA AR TREBUIM SA VORIM MAI DES si FOARTE SERIOS.
Si eu pot scrie tomuri de carti despre asta ( nu am nici talentul nici timpul necesar ) , despre aceste persoane , mai ales marginalizatii care traiesc de ani de zile in strada , care mi-au povestit istoria lor , momentul in care au decazut (vei ramane surprins daca-ti voi spune ce studii au -documentate ), neputinta de-a se ridica singuri , indiferenta celor din jur , apoi obisnuinta de-a fi "invizibili "...resemnarea ....acceptarea .
Unul care traieste mai multi ani in strada este imposibi sa-l recuperezi si sa-l integrezi.
Fiecare contact cu aceste persoane este de o incarcatura emotionala incredibila ( sigur ce ne-au invatat la cursurile de pregatire se pune in aplicare , dar emotia exista chiar daca nu o exteriorizezi ).
In aceasta munca nu exista motivatii finaciare.
