Analiza Tranzactionala

Franco222 a scris:

Cred ca se poate rezolva si asta prin folosirea unui organ numit creier Am impresia ca asta e singurul lui scop...

Am impresia ca raspunsul tau a fost dictat de ego :)

Franco222 a scris:

Cred ca se poate rezolva si asta prin folosirea unui organ numit creier Am impresia ca asta e singurul lui scop...

Si daca organul e mai redus, tot iti dai seama ??

Inward a scris:

Am impresia ca raspunsul tau a fost dictat de ego :)

Problema cea mare este ca si eu am aceeasi impresie desi e corect spus, nu?

Poate ar ajuta mai mult sa spun ca poti sa simti daca faci bine sau nu. Daca esti constient.

Fentasy a scris:

Si daca organul e mai redus, tot iti dai seama ??

Da, dar dureaza mai mult

...Dupa mine, ego-ul e o constiinta limitata. Deci e buna si ea, daca chiar e bogata.

Franco222 a scris:

Problema cea mare este ca si eu am aceeasi impresie desi e corect spus, nu?

First, daca si tu ai aceeasi impresie, inseamna ca tocmai ti-ai redus ego-ul si ti-ai extins constiinta. Ceea ce n-ar trebui sa fie o problema

Second, "desi e corect spus", se pare ca ai totusi nevoie de confirmari :)

Inward a scris:

Second, "desi e corect spus", se pare ca ai totusi nevoie de confirmari

Pai, in lipsa sentimentului ca am zis ceva bun, ar fi bune niste confirmari. Sau nu.

Ma intreb ce mi-o fi asa greu sa raspund mai clar la chestiunea asta cu ego-ul si constiinta (legata de AT? - dar toate teoriile ar trebui sa fie una)...deocamdata am sa las asa; am senzatia ca tot sunt in ofsaid cu ceva

Fentasy a scris:

Tu esti credincios ???... sau despre karma este vorba ??

Nu-s credincios, dar incerc cateodata sa imi dau seama ce legi as da daca as fi un demiurg pragmatic...

Inward a scris:

Cum iti poti da seama inainte. Ca dupa, e simplu :huggles:

Pentru asta, este de obicei foarte eficient sa te uiti la motivatie, aka intentie; asta inseamna un plus de atentie, de introspectie, o folosire usor extinsa a creierului si, implicit, o expansiune a constiintei.

Daca apar probleme sa "te uiti in tine" si sa gasesti intentiile, exista tehnici de autocunoastere, si aici astrologia e de mare ajutor. Psihologii stiu ca exista un script (din care deriva intentii mai mult sau mai putin constiente) care se dezvolta in primii ani de viata si pe care il pot scoate la iveala prin diverse tehnici investigative, dar ei nu stiu de obicei ca baza acestui script, motivatiile innascute ale fiecarei persoane, pot fi regasite, fara analiza, direct in harta ei natala. Ei stiu ca reactia diferita a fiecaruia la mediu duce la scripturi diferite, adica stiu ca scriptul depinde de autor, nu doar de mediu, dar nu stiu de ce depinde autorul, de la bun inceput.

Franco222 a scris:

Pentru asta, este de obicei foarte eficient sa te uiti la motivatie, aka intentie; asta inseamna un plus de atentie, de introspectie, o folosire usor extinsa a creierului si, implicit, o expansiune a constiintei.

Daca ar fi fost asa, am mai fi avut nevoie sa experimentam cunoasterea ?

Cred ca in toata filozofia asta...se omite esentialul si anume ce inseamna sa fii viu.

Franco222 a scris:

Daca apar probleme sa "te uiti in tine" si sa gasesti intentiile, exista tehnici de autocunoastere, si aici astrologia e de mare ajutor.

Adica, daca vreau sa ma cunosc pe mine, trebuie sa ma uit la stele?

Cat de des trebuie sa fac asta? Cu ce intensitate? Trebuie sa recit si vreo incantatie?

Fentasy a scris:

Cred ca in toata filozofia asta...se omite esentialul si anume ce inseamna sa fii viu.

Cam in toate incadrarile rigide se omite asta... si in faptul ca ti se spune ca ai o harta in care-i scris cine esti si ce faci cat si in faptul ca ti se spune ca te-a batut mama cu coada de matura cand erai mic si d-aia vei decompensa candva sau vei da in psihoza... Exista mister, exista ceremonie intamplatoare, exista revelatii dincolo de toate scripturile si "delirurile". Exista intuitie, exista trairi in care simti ca tu esti totul, si piatra si crapatura din ea, si cersetorul, si moneda din palma lui si toti cei in mana carora a fost moneda aia pana atunci... iar in momente d-astea chiar nu stiu cata relevanta are faptul ca profa de geogra iti dadea cu batzu la palma ca ti-ai uitat atlasu' acasa...

Inward a scris:

Adica, daca vreau sa ma cunosc pe mine, trebuie sa ma uit la stele? :)

Cat de des trebuie sa fac asta? Cu ce intensitate? Trebuie sa recit si vreo incantatie?

Ei, sigur ca nu trebuie....Dar astrologia poate fi un lucru util pentru autocunoastere, pentru ca un anumit tip de cunoastere necesita cuvinte, notiuni...cunoasterea analitica, discursiva...or, daca ajungi sa te bazezi intr-o anumita masura pe ea SI notiunile si tiparele de gandire din dotare sunt insuficiente si defectuoase...astrologia poate fi folosita ca o cale catre o teorie mai eficienta si o remapare mai buna a ei pe realitate. Nu cred ca se poate fara Mercur.