Analiza Tranzactionala

Aia nu s-au nascut doar cu o scanteie de constiinta de sine ci cu ceva mai multa constiinta de sine, plus inteligenta mai multa, plus vointa. Sa spunem ca suma tuturor e potentialul cu care au fost inzestrati genetic.

Totusi, depinde si de mediu. Degeaba structura e normala daca te-ai nascut intr-o familie schizofrena. Copiii schizofrenilor chiar daca nu sunt psihotici, au mari probleme cu interpretarea realitatii. Daca te-ai nascut cu o inteligenta emotionala fenomenala, chiar daca parintii sunt ultimii tarani, tot reusesti sa ajungi binisor in viata. Cu o conditie, sa nu fie si psihopati in comportament. Deci tarani saraci, dar cu bun simt. Nu f inteligenti dar sa stie ce se cade si ce nu se cade. Si care sa-si fi iubit copilul. Iubirea nu e in vorbe, ci in actiune si implica un echilibru intre suportul si autonomia oferite copilului.

Nu exista trasee aberante in viata la copii nascuti normali fizic si psihic decat daca au avut parte de un mediu familial nociv.

Inward a scris:

Ma refeream la nevoile (toate) din piramida lui Maslow. Si am dat exemplul respectiv ca punct de plecare nu ca destinatie finala. Uneori poate e bine, constient, sa cobori la baza piramidei pt a urca, apoi, singur.

Eu cred că piramida lui Maslow este greşit interpretată, cel mai adesea. Cred că satisfacerea cu prioritate a necesităţilor de bază se referă la evenimente foarte concrete, de genul că nu pot continua să scriu dacă mi-e frig, mă duc mai

Evenimente foarte concrete si stringente, fara de care viata in bune conditii nu poate continua.

Caci in final un masochist poate sta sa inghete decat sa inchida geamul.

Am cunoscut o femeie..care prefera sa lesine de foame, sete si caldura, stand sa gateasca in disperare, ore sin sir, cand afara erau 45 grade Celsius, intr-o bucatarie micuta in erau aprinse 4 ochiuri la aragaz plus cuptorul, iar geamul si usa bine ferecate.

Necesitati primare avea, insa prefera a nu si le satisface, ajungand pana la a-si pune viata in primejdie, numai pentru a da curs unor scenarii patologice din mintea ei.

Cu un an in urma am vazut filmul K-PAX cu Kevin Spacey si am crezut ca e partial SF.

Tot incercand sa inteleg Analiza Tranzactionala mi-am amintit secvente din el.

Acum l-am revazut - e de fapt pura realitate pe care analiza tranzactionala o explica.

Filmul e super. Il recomand celor pasionati de psihologie si celor care vor sa inteleaga un destin.

Inward a scris:

Daca se poate explica fenomenul si din alta perspectiva, nu doar din aceea de victima cautand mantuirea.

Dar din ce perspectiva, din aceea de agresor? Cauta si unii agresori autentici mantuirea. Cam putini.

Neutru absolut e doar D-zeu. La nivel de jocuri, nu exista Salvatori, Victime si Agresori in stare pura, ci rolurile se comuta mereu. Pozitia de viata e insa stabila. Aia trebuie identificata si modificata. Chiar daca atunci cand jucam roluri si jocuri, pare ca ne schimbam pozitia de viata, cea reala ramane stabila. Si e cea formata inca de la varsta de 3 ani. Pozitia reala de viata spune ce esti, victima autentica (eu non-OK, ei OK), agresor autentic (eu OK, ei non-OK, paranoicul). O pozitie sanatoasa de viata OK-OK, duce automat la hranirea din stroke-uri pozitive, in intimitate, nu din jocuri negative, unde e risc mare de stroke negativ. (un joc negativ e cel in care dai celuilalt stroke negativ in speranta ca l-ai pus cu botul pe labe definitiv, si eventual pt a primi aprecierea altora pt bravada, ceea ce ar fi un stroke pozitiv).

Cred ca poti sa ajungi sa fi neutru sau impacat cu tine insuti (eu ok toti ok) daca ajungi dupa anumite experietne de viata (din iad pana in paradis) sa te scuturi de jeguri si sa ramai curat. Dupa care sa vezi curatul din jur si sa te axezi mai mult pe el si nu pe jeguri. Doar ca trebuie munca.

Cleric Preston a scris:

(un joc negativ e cel in care dai celuilalt stroke negativ in speranta ca l-ai pus cu botul pe labe definitiv, si eventual pt a primi aprecierea altora pt bravada, ceea ce ar fi un stroke pozitiv).

Asta este mereu jocul puterii. Din copilarie se invata jocul asta.

E nevoie de un tata echilibrat in familie, ca sa aiba de unde invata copilul ca nu este nevoie de acest joc pentru a te impune.

Si pentru a sti cand este nevoie de impunere si cand nu.

Acesta este unul dintre handicapurile unei familii monoparentale, unde exista numai mama.

Al naibii de greu , mai ales pentru o mama care nu cunoaste mecanismele psihologice.

Cleric Preston a scris:

Dar din ce perspectiva, din aceea de agresor? Cauta si unii agresori autentici mantuirea. Cam putini.

Din aceea de salvator, de exemplu. Pt ca exista dorinta de a ajuta, dar vrei sa o faci constient, sa depasesti stadiul de joc. Si mergi la psiholog sa devii un salvator autentic, functional.

Inward a scris:

Din aceea de salvator, de exemplu. Pt ca exista dorinta de a ajuta, dar vrei sa o faci constient, sa depasesti stadiul de joc. Si mergi la psiholog sa devii un salvator autentic, functional.

La psiholog nu te duci decat in calitate de victima, pentru ca te duci ca sa ceri ajutorul. Iar psihologul e un salvator autentic pentru ca i se cere ajutorul. Daca s-ar baga el de capul lui sa te ajute, fara ca tu sa-i ceri nimic in directia asta, ar fi doar un joc din partea lui. Deci, faptul ca i se cere ajutor si faptul ca e platit pentru asta, il face un salvator autentic ("vrednic este lucratorul de plata lui"). Ce-i care se baga sa salveze pe altii (in afara de cazurile stringente, de pericol de moarte) nu fac decat un joc. Joc prin care cauta slava lor personala, sa isi imbunatateasca imaginea lor de sine fara de ei insisi, un fariseim seducator care devine compulsie pana la urma. Salvatorii neceruti nu sunt altceva decat victimele propriului lor orgoliu. La inceput e doar supraadaptare, dar pe urma devine compulsie. Sursa de stroke negativ, pt ca in majoritatea cazurilor, sfaptul si ajutorul salvatorilor neceruti E RESPINS, iar salvatorul incaseaza stroke negativ.

So, statistica spune , ca existenta nu e posibila in afara acestor tipologii: persoana non-OK (Agresor, Victima, Salvator) si persoana OK (by the way, cum o arata o astfel de persoana? ;) La nivel intim, cand nu-l vede statistica, n-o avea si el ceva scapari? nu de ... :roll:

Ca exista programare parentala si influenta mediului nu se poate nega, dar, la un moment dat, meritul personal trebuie sa fie mai puternic decat orice predestinare, altfel e prea trist si nedrept.