-Iskander- a scris:Ia uite ce iti rezerva tie Scriptura.
Ba uite ce imi rezerva:
" Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei ii va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape." Isaia 49:10
In ce consta practicarea crestinismului?
Început de CavalerulJedi, Joi 15 mai 2008 · 465 răspunsuri · 35.224 vizualizări
Gelupanda a scris:Nici un om nu poate practica lucrurile descrise de tine...Ca sa fii crestin trebuie sa indeplinesti doua conditii principale:
1.Sa-ti predai viata IN TOTALITATE lui Isus Hristos.
2.Sa fii umplut de Duhul Sfant si sa umbli in permanenta sub calauzirea Sa printr-o relatie intima si personala...permanenta ,cu El.
Oricine indeplineste aceste conditii poate sa faca cele descrise de tine si chiar mai mult decat atat.
Cred ca cele doua puncte de mai sus sunt mai degraba un efect decat cauza. Intr-adevar, daca Duhul Sfant e in tine vei ajunge a face in permanenta numai bine - Binele Absolut pentru tine si pentru altii, respectand in acelasi timp Liberul Arbitru. Si la fel, daca vei ajunge sa traiesti si sa simti conform preceptelor lui Dumnezeu, iti vei preda de fapt viata lui Iisus Hristos.
Dar Duhul Sfant nu sta in permanenta in tine, el vine si pleaca, cateodata vine mai rar si pleaca mai rar, sau vine mai greu, sau deloc la un moment dat. Asta nu inseamna ca in timpul respectiv - in care Duhul Sfant nu e prezent in mod evident - Dumnezeu nu e cu tine. Si inca ceva, foarte putini oameni l-au avut permanent - de la un moment dat - pe Duhul Sfant in ei. Si aici vorbim de sfinti, calugari, preoti, etc. - chiar si oameni obisnuiti, dar putini. Asta inseamna ca cei care nu-l au tot timpul, sunt mai putini crestini, mai putini dedicati apropierii de Dumnezeu? Nu cred ca asta e raspunsul corect.
Oricum, din momentul revelarii directe si neintermediate a lui Dumnezeu in viata unui om, viata acelei persoane va constitui o cautare permanenta - pana in ultimul moment - a reapropierii directe de Dumnezeu. Si la un moment dat, realizezi ca Dumnezeu poate fi simtit (in diverse moduri) in orice loc: in natura (foarte des), in Biserica, intr-o carte, intr-o conversatie, in contemplatie, in inchisoare (chiar si in rau si necazuri), oriunde, totul e sa fii tu deschis sa-l "vezi" - pana la urma totul face parte din Creatia Lui.
Dar, cele de mai sus sunt doar o alta parere, printre multe altele, asa ca imi cer iertare anticipat daca am gresit.
Numai bine.
Loreda a scris:GeluPanda este dus dintre noi de ceva timp.Probabil acum este alaturi de Domnul in care a crezut cu tarie,nu am de unde sa stiu.El a practicat crestinismul,a iubit ce a fost de iubit,a injurat ce a fost de injurat.Dar,a iubit,a suferit si nu a spus nimic nimanui pana in ultima clipa.
Nu consider ca daca esti religios esti si crestin.Religia este un set de dogme,credinta este altceva.Credinta este iubire,incredere si eliberare.Nu frica,nu popa,nu biserica.
Practicarea crestinismului(nu ar trebui sa se numeasca topicul asta asa,pentru ca si cei NEcrestini sunt milosi si plini de iubire..)consta in a arata iubirea,bucuria,mila,bunatatea.Consta in a zambi celui de pe strada,din tramvai....Consta in a fi bucuros si implinit,in a imprastia lumina asta peste tot unde mergi.Consta in a fi fericit ca soarele rasare si apune,iar tu ai facut viata mai usoara unor oamenii.....
Perfect corect. Nici eu nu cred ca adevarul sta ascuns in dogme sau in numele unei religii, mai degraba cred ca sta ascuns in Sinele fiecarei fiinte. Si imi pare rau pentru Gelupanda, si mai mult pentru cei ramasi in urma. Pe el sper sa-l odihneasca Dumnezeu iar pe cei ramasi in urma sper sa le dea pace in suflet si acceptarea a tot ceea ce nu putem schimba.
Cavalerul_Jedi a scris:Adevaratii crestini sunt crestinii care predica Evanghelia prin bucuria din sufletul lor.Nu cu vorba ci cu fapta! Cei ce sar la nevoie indiferent ce fel de om e cel ce are nevoie.
Cei ce ii lasa pe cei din jur sa traiasca asa cum vor si ii invata DOAR pe cei ce vor o schimbare si vin sa ceara informatii.
Predicarea trebuie insotita de implinirea a ceea ce vorbim in viata noastra. Daca predic despre invierea mortilor, cu siguranta ca n-o sa pot trai aceasta inviere ci o pot doar explica asa cum ne-o descrie Scriptura.
A lasa pe cei din jur sa traiasca cum vor si a nu le spune adevarul nu este o caracterista a crestinului, ci a omului egoist si indiferent. Cum sa-l lasi pe cineva care alearga spre o prapastie sa-si continue drumul si sa fii indiferent? Noi nu-i obligam pe oameni, insa ii prevenim fiindca ii iubim si nu dorim moartea pacatosului, ci sa primeasca Viata din Dumnezeu!
elenalicurici a scris:Dar Duhul Sfant nu sta in permanenta in tine, el vine si pleaca, cateodata vine mai rar si pleaca mai rar, sau vine mai greu, sau deloc la un moment dat. Asta nu inseamna ca in timpul respectiv - in care Duhul Sfant nu e prezent in mod evident - Dumnezeu nu e cu tine. Si inca ceva, foarte putini oameni l-au avut permanent - de la un moment dat - pe Duhul Sfant in ei. Si aici vorbim de sfinti, calugari, preoti, etc. - chiar si oameni obisnuiti, dar putini. Asta inseamna ca cei care nu-l au tot timpul, sunt mai putini crestini, mai putini dedicati apropierii de Dumnezeu? Nu cred ca asta e raspunsul corect.Oricum, din momentul revelarii directe si neintermediate a lui Dumnezeu in viata unui om, viata acelei persoane va constitui o cautare permanenta - pana in ultimul moment - a reapropierii directe de Dumnezeu. Si la un moment dat, realizezi ca Dumnezeu poate fi simtit (in diverse moduri) in orice loc: in natura (foarte des), in Biserica, intr-o carte, intr-o conversatie, in contemplatie, in inchisoare (chiar si in rau si necazuri), oriunde, totul e sa fii tu deschis sa-l "vezi" - pana la urma totul face parte din Creatia Lui.
Dar, cele de mai sus sunt doar o alta parere, printre multe altele, asa ca imi cer iertare anticipat daca am gresit.
Numai bine.
Duhul Sfant vine in credincios cand se naste din Dumnezeu si ramane pana la capatul vietii crestinului. Fereasca Dumnezeu pe crestinul care nu mai are Duhul Sfant in el. David spunea lui Dumnezeu:
Nu ma lepada de la fata Ta si nu lua de la mine Duhul Tau cel Sfant. Psalmii 51:11
Duhul Sfant promis de Isus este Dumnezeu care este in noi si cu noi. Cine nu are Duhul Sfant in El nu este al lui Cristos.
"Voi insa nu mai sunteti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui." Romani 8:9
cioanas a scris:Duhul Sfant vine in credincios cand se naste din Dumnezeu si ramane pana la capatul vietii crestinului. Fereasca Dumnezeu pe crestinul care nu mai are Duhul Sfant in el. David spunea lui Dumnezeu:Nu ma lepada de la fata Ta si nu lua de la mine Duhul Tau cel Sfant.
Duhul Sfant promis de Isus este Dumnezeu care este in noi si cu noi. Cine nu are Duhul Sfant in El nu este al lui Cristos.
"Voi insa nu mai sunteti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui."
Ca de obicei, cand folosesc cuvintele, ma exprim gresit. Am spus la un moment dat in postarile mele de mai sus "chiar daca nu se manifesta in mod evident". Ma refeream la o traire/simtire puternica a prezentei Duhului Sfant in mod continuu. Dar nu are rost o continuare a discutiei, caci devine doar o discutie. Important e ca Dumnezeu e langa noi si cand noi nu putem sa-l simtim clar, si in tot ceea ce se intampla in viata noastra, chiar si in lucrurile / situatiile pe care nu putem sa le intelegem si ne dor.
elenalicurici a scris:Ca de obicei, cand folosesc cuvintele, ma exprim gresit. Am spus la un moment dat in postarile mele de mai sus "chiar daca nu se manifesta in mod evident". Ma refeream la o traire/simtire puternica a prezentei Duhului Sfant in mod continuu. Dar nu are rost o continuare a discutiei, caci devine doar o discutie. Important e ca Dumnezeu e langa noi si cand noi nu putem sa-l simtim clar, si in tot ceea ce se intampla in viata noastra, chiar si in lucrurile / situatiile pe care nu putem sa le intelegem si ne dor.
Asa este! Dumnezeu nu ne paraseste cu nici un chip! Si prin moarte, boala, necaz, prigoana, Dumnezeu este cu noi, ne da puetere sa trecem biruitori pana la capat! Un singur lucru ne poate desparti de Dumnezeu:PACATUL. Atunci cand pacatul ne umple viata, cu siguranta ca si Duhul paraseste pe un astfel de om!
Toranagasama a scris:Sa-i schimbi si sa-i exorcizezi cum face Sikaryan.
Incerc sa-ti mai raspund o data, deoarece consider ca ieri nu am reusit sa exprim intru totul ceea ce as fi dorit.
Eu sunt acum la faza in care lucrez la 'exorcizarea' proprie, deoarece consider ca fiecare suntem posesorii unui mic dracusor, fie ca recunoastem sau nu.
Diferenta apare in momentul in care unii cunoscand acest fapt, fac tot posibilul pentru a se elibera, iar altii incearca sa se refugieze intr-un comportament religios radical, sperand ca asa vor primi eliberarea.
Dar sa stii ca, in final, tot ne uneste ceva, si anume constientizarea acestei realitati si faptul ca depunem eforturi in directia corectarii ei.
Indyy a scris:Ba uite ce imi rezerva:" Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei ii va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape." Isaia 49:10
Nu ai dreptate surioara. Ia uite ce spune insusi Mantuitorul Hristos la Matei 22,29:"Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu."
Toranagasama a scris:Asta l-o bagat "Sfintii parinti" la SInod.
Care Sinod.
-Iskander- a scris:Nu ai dreptate surioara. Ia uite ce spune insusi Mantuitorul Hristos la Matei 22,29:"Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu."
Asta l-o bagat "Sfintii parinti" la SInod.