ioanna a scris:Buna!
ma bucur sa vad ca sunt atatea persoane in aceeasi situtie cu mine....sunteti foarte draguti si chiar m-au ajutat mesajele voastre.
Am marea rugamintea sa ma-mi impartasiti din experienta voastra (sunt din Buc. si problema este ca eu, desi am facut zeci de analize la diferite spitale pentru a fi sigura de diagnostic, nu am intalnit medic disponibil sa-mi explice pas cu pas ce ar trebui sa fac samd. voi stiti cel mai bine cite intrebari apar, cite framantari....pentru cadrele medicale, sunt doar un alt caz.....sunt obiectul muncii...poate chiar trecuta in job description . 
)
Am hepatita C si vineri acum, voi incepe tratamentul cu Interferon si Ribavirina......eu sunt extrem de optimista dar mi-e si foarte frica...si asta pt. ca nu stiu la ce sa ma astept. Doctorita mea imi spune sa stau linistita ca e ok....dar nu stiu ce inseamna ok. nu prea mai am incredere pt. ca de 4 ani de cind stiu de boala.....mi s-a zis ca nu trebuie sa fac nimic....abia acum incep tratamentul( e bine ca am asteptat 4 ani? cind am aflat de boala, aveam viremia 9.000UM acum am 29.000UM)
Cei care au trecut prin aceasta experienta...pot sa-mi dea citeva sfaturi? ce trebuie sa fac sau sa nu fac? cum s-au simtit? tratamentul l-ati facut in spital? ( ma refer la injectii....pt. ca doctorita mea mi-a spus ca numai prima doza...apoi sa mi le fac acasa.....si asta mi se pare cam ciudat.....asa e?)
va multumesc si...multa sanatate
buna, Ioanna!
Stiu ca poate sint, oarecum, un intrus pentru multi dintre voi. Am fost diagnosticata cu hepatita C din aug. 2003, la ora respectiva avind transaminazele in jur de 1500, bilirubina marita, desi starea generala era relativ buna. Din motive de inflamatie acuta a ficatului (dg pus a fost de hapatita cronica C in puseu acut de citoliza), mi-a fost contraindicata punctia biopsie. Dupa 3 saptamini de stat in spital, am solicitat externarea si am decis sa "iau situatia in piept". Asa ca, neavind acces la tratamentul cu Interferon si Ribavirina, am decis sa merg pe tratamente naturiste si elemente de nutritie, cel putin pina cind situatia se schimba, si pot face punctia biopsie. De ce spun ca sint, poate, un intrus? Din doua motive: primul este acela ca AM REUSIT ca in 3 luni sa scad nivelul viremiei (initial 492000U), pina la nedetectabil, stare care s-a mentinut de atunci incoace 
, FARA sa mai fie nevoie sa apelez la tratamentul clasic, alopat, de care recunosc ca imi era putin teama. Al doilea motiv ar fi acela ca sint medic, adica acea tagma care de multe ori are suferinta trecuta la ..."obiectul muncii". Stiu ca de multe ori criticile voastre sint perfect intemeiate, si de aceea incerc sa fac o diferenta, macar putin, din acest punct de vedere. Stiu cum este sa vrei sa vorbesti cu cineva si sa nu aiba cine sa iti raspunda la intrebari (sau sa iti raspunda monosilabic, in graba sau, mai rau, in sila).
Sint din Bucuresti, si, macar din acest punct de vedere, cred ca iti pot fi de ajutor cu un sfat, unde, ce si cum. macar ca am trecut prin multe si eu, ca pacient!
Ma bucur ca exista acest forum, ca sprijin pentru toti cei care au nevoie de un sfat, de un sprijin, sau, pur si simplu, vor sa stea de vorba cu cineva care stie ce inseamna sa fi infectat cu mizeria asta de virus!
Ioanna, capul sus, pieptul inainte, si tine minte ca cel mai important este psihicul: TREBUIE sa CREZi cu adevarat ca vei scapa de boala asta, si atunci jumatate din drumul spre stabilizare este deja facut!
