România
Roportal.ro

Avortul - un rau necesar

Început de adi77, Mie 7 mai 2008 · 42 răspunsuri · 14.563 vizualizări

iuliana1316 mesaje#41
babyofangels a scris:
Salut, sunt noua aici. nu obisnuiam sa scriu dar simt ca nu mai pot. Nu mai suport durerea, ma macina, ma ucide.

Dupa 3 ani de incercari, am ramas gravida.Sotul meu are 37 de ani, eu 30.Bebe s-a oprit din evolutie la 6 sapt.

a trecut deja o sapt jumate de la chiuretaj, dar durerea nu trece, plang in fiecare zi. Nu stiu daca mai am puterea sa incerc sa sper, cat sa mai astept? Alti 3, 5 ,10 ani? Voi fi prea batrana. Mai rau e ca sotul meu a fost atat de socat de tot ce s-a intamplat(el nu mai spera sa aiba copii in viata lui). Acum nici macar nu mai vorbim, a inceput sa bea, lipseste de acasa. Eu il iubesc, el e viata mea. Stiu ca asemenea lucruri se intampla des, dar nu inteleg de ce le lasa Dumnezeu? De ce se arunca bebelusi in WC-uri sau pe strada si o femeie care isi doreste atat de mult il pierde asa aiurea fara nici o explicatie din partea nimanui?

Stii?... Cat am fost insarcinata am cunoscut o doamna care venea la acelasi doctor era la varsta de 42 de ani si era insarcinata si a si nascut...asta dupa ani intregi de tratamente pentru a avea un copil...Si era foarte fericita... Deci eu stiu ca durerea din suflet e mare si e foarte greu sa treci peste asta dar nu-ti pierde speranta si gandeste-te ca daca ai putut sa duci o sarcina pana la 6 saptamani ai sansa sa duci o sarcina la bun sfarsit... iar referitor la sotul tau ajuta-l sa treaca de aceasta perioada si incearca sa vobesti cu el si nu lasa relatia dintre voi sa se strice pentru ca nu se rezolva nimic...barbatii sunt in general mai orgoliosi asa ca fa tu primul pas...si o sa vezi ca daca ai speranta si incredere in Dumnezeu totul va fi bine... :)

babyofangels16 mesaje#42

Da, barbatii nu-si arata sentimentele asa ca femeile. Sotul meu parea ca nu sufera deloc, dar bautura si ochii aceea goi, tacerea... . Eu am fost prea ocupata cu durea mea ca sa-l mai inteleg pe el. Si acum mai am izbucniri de furie si neputinta, dar ceea ce ma face sa fiu optimista si calma si sa trec peste toate e speranta.

Stiu, ceea ce mi s-a intamplat mie, se intampla la milioane de femei in fiecare zi, dar totusi simt sentimentul acela de frustrare si incapatanare : De ce mie?

Acum imi fac teste de ovulatie, de vreo 5 zile si ovulatia intarzie sa apara, sunt in ziua 13 de CM.

Il mai chinui si pe sotul meu ca nu-l las sa facem dragoste ca vreau sa treaca 48-72 de ore de la ultimul contact cand o sa apara ovulatia.

Nu stiu daca se va prinde sau nu dar trebuie sa incerc.

Ai dreptate Iuliana, trebuie sa fiu buna cu sotul meu, ca numai impreuna o sa trecem peste toate cele rele. Multumesc pentru sfaturi.

Monsieur Louis181 mesaje#43

Mitul Sindromului Post-Avort

Avortul nu se corelează cu depresia

Analiza a 21 de studii arată că nu există tulburări mentale ca urmare a avortului.

WASHINGTON (Reuters) - Niciun studiu serios efectuat p

← Înapoi la Planning/Ginecologie