wow - un raspuns prompt dupa 3 ani jumate 
.... eu zic sa mutati "conversatia" pe
Chat 
Hartiuta pacatoasa
Început de nightwish, Mie 23 apr 2008 · 123 răspunsuri · 16.103 vizualizări
Asta e un subiect pe marginea caruia se poate vorbi oricat.
Parerea mea e ca in concubinaj, fiecare cuplu isi scrie propriile reguli, isi gaseste propriul ritm si echilibru. Casatoria este o institutie, si odata infiintata, in cuplul casatorit incep sa apara influente dinafara, legate de stat, societate, parinti, incepi sa calci pe cai batatorite, urmezi sabloane. E greu sa mai fie cum era in concubinaj, unde erai doar tu si cu partenerul si faceai ce vroiai si cand vroiai.
Binenteles ca intervine si aspectul cu libertatea, intr-un concubinaj, alegi in fiecare moment sa fii cu partenerul, la o casatorie alegi o singura data, in avans, si asta poate fi sufocant uneori.
Nu are legatura cu iubirea, cum spunea cineva mai sus.
Dar se poate vorbi mult mai mult despre subiectul asta...
Pai n-ar trebui sa se schimbe nimic fata de un concubinaj, nici reguli, nici libertati.
De ce ar schimba ceva intre cei doi, oficializarea unei relatii??
Sincer io nu vad, ce reguli se schimba. Decit daca nu cumva inainte erau obisnuiti fiecare cu aia a ma-sii si fara sa-si asume responsabilitati.
Dar atunci vorbim deja de lipsa de maturitate, ori o hartie nu te face responsabil peste noapte, daca nu esti deja.
YasmiSL a scris:Pai n-ar trebui sa se schimbe nimic fata de un concubinaj, nici reguli, nici libertati.
De ce ar schimba ceva intre cei doi, oficializarea unei relatii??
Sincer io nu vad, ce reguli se schimba. Decit daca nu cumva inainte erau obisnuiti fiecare cu aia a ma-sii si fara sa-si asume responsabilitati.
Dar atunci vorbim deja de lipsa de maturitate, ori o hartie nu te face responsabil peste noapte, daca nu esti deja.
Din pacate unii dupa 10 ani de stat impreuna, se mai iau din obisnuinta, ca vor sa-si ia credit pt locuinta, ca vor un copil etc.
Motivul pt care se casatoresc ar trebui sa fie ca sunt convinsi ca vor sa traiasca impreuna si nimic altceva, dar sa existe realmente dorinta pt asta , nu asa in virtutea inertiei, sa mai bifam ceva.
YasmiSL a scris:Pai n-ar trebui sa se schimbe nimic fata de un concubinaj, nici reguli, nici libertati.
De ce ar schimba ceva intre cei doi, oficializarea unei relatii??
Sincer io nu vad, ce reguli se schimba. Decit daca nu cumva inainte erau obisnuiti fiecare cu aia a ma-sii si fara sa-si asume responsabilitati.
Dar atunci vorbim deja de lipsa de maturitate, ori o hartie nu te face responsabil peste noapte, daca nu esti deja.
Incearca sa vezi, Yasmi... Ca diferenta e mare. In mare am spus, mai sus.
E un paradox, aici. Am si eu ca exemplu un cuplu care au trait foarte multi ani in concubinaj, si totul a mers. Dupa casatorie, totul s-a stricat. Un cuplu, daca functioneaza bine in concubinaj, e bine sa il lasi asa. Dupa vorba, If it ain't broke, don't fix it!.
Sigur, fiecare alege ce vrea, sa ma rog, ce poate... Nu o sa spun eu ca una e mai buna ca cealalta. Numai nu spune ca e tot una, te rog. Asta at fi dovada de supeficialitate.
se zice uniune consensuala. nu concubinaj.
si sper ca v-ati declarat ca atare la recensamant
Ce treaba are statu? Afara! (ceva de genul...) 
nu vreau a scris:Incearca sa vezi, Yasmi... Ca diferenta e mare. In mare am spus, mai sus.
E un paradox, aici. Am si eu ca exemplu un cuplu care au trait foarte multi ani in concubinaj, si totul a mers. Dupa casatorie, totul s-a stricat. Un cuplu, daca functioneaza bine in concubinaj, e bine sa il lasi asa. Dupa vorba, If it ain't broke, don't fix it!.
Sigur, fiecare alege ce vrea, sa ma rog, ce poate... Nu o sa spun eu ca una e mai buna ca cealalta. Numai nu spune ca e tot una, te rog. Asta at fi dovada de supeficialitate.
ai spus bine "un cuplu care a stat mult in concubinaj".
ce cuplu sta mult timp in concubinaj ?
cel care nu e convins ca trebuie sa faca un pas in plus, sau care nu crede in casatorie.
ce am vrut eu sa punctez este ca nu hartia e de vina ci oamenii care alcatuiesc cuplul.
daca se casatoresc doi care nu cred in casatorie, se destrama din cauza convingerilor proprii si nu din cauza unei hartii.
iar in privinta libertatii iluzorii, poate unii nu pot altfel.
asa cum sunt cupluri care odata casatorite, cred ca au drept de proprietate asupra celuilalt.
e de vina conceptia eronata si falsele asteptari in privinta unei casnicii.
@ eu nu mai pot incerca altfel, :roll: sunt deja casatorita, dar stiu foarte bine ce m-ar determina sa stau cu cineva in concubinaj si ce m-ar determina sa ma casatoresc.
din punctul meu de vedere implicarea ar fi diferita si asteptarile ar fi diferite, asa ca...stiu de ce n-ar merge sa-l vad sot pe concubin.
Editat Lun 7 nov 2011 12:37
Poti sa-ti pui ochelari, cu lentile de ce culori vrei tu. Exista fapte obiective, dar tu poti sa le ignori daca doresti. Sigur ca poti sa iti privesti concubinul ca pe sot, sau pe sot drept concubin. Intrebarea e, de ce ai face-o?
Parerea mea e ca intre cele doua forme de convietuire, nu gradul de implicare difera, ci gradul de influentare din partea factorilor externi. Scria cineva ca_casatoria e forma normala de convietuire, si concubinajul e doar o forma partiala. Eu vad altceva aici: concubinajul e forma completa de convietuire, si ceea ce aduce casatoria in plus, e de fapt balast. Again, cele doua, sunt orice, dar nu identice.
ce cuplu sta mult timp in concubinaj ?cel care nu e convins ca trebuie sa faca un pas in plus, sau care nu crede in casatorie.
Da. Adica una sau alta. Sper ca nu te-ai gandit ca o anumita forma de convietuire da descrieri calitative asupre relatiei.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Hartia in sine, nu are nici o influenta asupra cuplului, in afara situatiei in care ar fi contaminata cu ceva agenti patogeni. De vina sunt implicatiile pe care le atrage oficializarea relatiei. Din respect pentru cei casatoriti, nu o sa fac comentarii partinitoare. Dar nu sunt de neglijat efectele acelei oficializari. Acelea fac diferenta. Consider a rauvoitoare sau cel putin prostesti comentariile care desconsidera concubinajul, catalogandu-l ca fiind inferior casatoriei, din punct de vedere al profunzimii sentimentelor, sau al implicarii si al asumarii de raspundere. Faptul ca nu privesti ca binevenite intruziunile statului sau ale altor persoane in cuplu, nu dau nici ele descrieri calitative asupra profunzimii unei relatii.
nu vreau a scris:Poti sa-ti pui ochelari, cu lentile de ce culori vrei tu. Exista fapte obiective, dar tu poti sa le ignori daca doresti. Sigur ca poti sa iti privesti concubinul ca pe sot, sau pe sot drept concubin. Intrebarea e, de ce ai face-o?
Eu am spus exact asta, ca stiu de ce nu mi-as vedea concubinul drept sot.
Adica am spus deja ca-i percep diferit, iar daca pt mine inseamna implicare diferita, exact asta e.
pentru altii poate fi la fel, sau invers.
Cert e ca cei care nu cred in concubinaj, sau il vad partial, pt ei nu va functiona pe termen lung.
Asa cum cei care nu cred in casatorie si o vad ca un balast, ca o conformare in traditie, nu vor functiona ca si cuplu casatorit .
E vorba de perceptia partenerilor despre relatia lor.
E clar ca cei mai multi percep casatoria ca o constringere , de unde si impotrivirea si unele frustari acumulate.
nu vreau a scris:Da. Adica una sau alta.
da, asta am spus.
iar in privinta contaminarii dinafara , si da si nu.
la fel, pe vremuri cind era concubinajul hulit de societate, poti spune ca era o influenta dinafara pt a legifera relatia.
acum cind lumea e indiferenta la problemele celuilalt, mult mai libertina, nu prea inteleg cum m-ar putea influenta cineva dinafara ca sa ma simt io bine sau rau in relatie.
trebuie sa fi labil sa te afecteze parerea celorlalti daca e bine sa fi insurat sau doar concubinat.
important zic eu, e ca cei doi sa fie impacati cu statutul ales, dar asta pe bune, nu unul sperind ca in timp celalalt se va schimba.
Ceea ce nu inteleg eu, este de ce ti-ai vedea iubitul/iubita, cu care aveai de gind sa te casatoresti, cu alti ochi dupa ce ai hartia in mina ??
Cred eu ca mai mult asta e o problema, ca cei care-s siguri ce statut vor sa aiba , nu le amesteca si nu-s derutati.
Editat Lun 7 nov 2011 13:58
@Yasmi: Ma bucur sa vad ca desi avem o optica diferita, suntem in mare de acord in problema asta. Cu mici exceptii, ma rog. Cum ar fi, ca influenta din afara e mica in cazul casatoriei; eu o vad ca fiind imensa. Poate ca eu nu sunt normal la cap, binenteles, dar raman restul de muritori care o vad lucrurile ca si ei ca mine. Relativ multi oameni sunt influentati negativ de casatorie.
Ceea ce nu inteleg eu, este de ce ti-ai vedea iubitul/iubita, cu care aveai de gind sa te casatoresti, cu alti ochi dupa ce ai hartia in mina ??
Nu cred ca isi vede absolut nimeni iubitul sau iubita cu alti ochi dupa casatorie, in schimb incep sa apara influentele dinafara, majoritatea dintre ele fiind de ordin social, fie ca e vorba de familie, sau de cercul de prieteni, fie ca e vorba de restul de muritori. Poate ca influentele singulare sunt cel mai adesea neglijabile, dar rezultanta lor, si mai ales tinand cont de factorul timp, este impunatoare dupa parerea mea. M-as mira foarte tare sa intalnesc pe cineva care sa demonstreze cu seninatate ca el nu este influntat de presiunile sociale (de orice fel). Inainte de a fi intrebat inca o data de izvorul acestor presiuni, rog a se evalua putin mecanismul de functionare al societatii, modurile de relationare, sugestiile subtile la care suntem supusi, clisee, religia, si inca altele asemenea.
Eu am o pasiune in a inchide usa, astfel incat ce se intampla in spatele ei, sa nu poata fi vazut dinafara. Personal, relatia mea este un aspect la foarte intim, care efectiv nu priveste pe nimeni. Si sincer, e foarte bine asa. Este ceva evident, ca atata timp cat nu intalnesc ostilitati sau intruziuni gratuite, socializez "normal". Am prieteni, mai bine zis, avem prieteni comuni, unii casatoriti, altii ba, si rude ale mele sau ale prietenei cu care ne intelegem bine. Statulul meu imi acorda insa avantajul de a nu se considera relatia mea ca fiind publica in mod implicit. Statul, diverse alte entitati sau diverse rude, nu au acces by default alaturi de noi, sau mai rau, intre noi, si asta s-a dovedit a fi, in timp, foarte bine!