Hartiuta pacatoasa

nightwish a scris:

Probabil ca stiti si voi ca foarte multe cupluri.. dupa ce au trait un numar de ani impreuna, in concubinaj, si intr-un final s-au luat cu acte... casnicia lor este sortita esecului.

De ce un cuplu care e impreuna de 10 ani.. la cateva luni dupa casatorie se prabuseste tot?

Sincer...nu stiu.

Noi traim bine mersi in concubinaj de 14 ani, divortati amandoi, copiii din divorturiile personale au fiecare 22 ani si totul este bine.

In plus, am cumparat o casa cu drept viager reciproc dupa vanzarea apartamentelor noastre.

Am avut probleme/discutii/aprinse despre "casatorie" dar am renuntat amandoi acum vreo 8 ani.

Casatoria este un lucru bun dar nu trebuie sa fie o urmare a unui concubinaj indelungat.

Cuplul sta impreuna un timp (cu sau fara voia parintilor)...pentu cunoastere reciproca: obiceiuri personale, ciorapi, chiloti, spalat pe dinti, dus gunoiul, cumpataruri din piata, spalat pardoselala, sters praful, maturat prin casa, etc...etc. dar daca statul impreuna se lungeste... poate fi consimtit printr-o hartie - Certificat de Casatorie.

Parerea mea: nu timpul dupa casatorie prabuseste cuplul (care stau impreuna de 10 ani) ci varsta celor din cuplu.

Pe la 30 ani femeile, de obicei, au nascut un copil, si in plus, isi cunosc bine corpul si posibilitati.

Pe la 30 ani barbatii sunt foarte activi sexual si cred ca daca au participat la conceptia unui copil pot sa vaneza si allte femele de fecundat...

fn

laurent-III-rd a scris:

Serios ..??

Atata timp cat spui ca stau de 10 ani impreuna se considerra concubinaj si chiar daca legislatia din Ro nu prevede expres nimic in sensul asta, nu inseamna ca nu au bunuri comune, care se pot imparti in baza dovezilor precum la o casatorie legalizata .

Care-s dovezile alea?

jojodor a scris:

deci o consideri institutie ... adica conventie, contract, intelegere ... inseamna ca esti dispusa la multe compromisuri sa duci la capat contrctul. stii bine ca trebuie sa te supui unor reguli si intreb acum iti plac constrangerile ?

cum poti semna pe viata un contract pe sentimente ?

si de unde stii tu cu siguranta ca dragostea asta dureaza o vesnicie ?

si daca moare din start iti respingi accesul la una care poate veni

deci minti

pe tine

contractul

partenerul.

ipocrizie

Te intreb si eu: daca sunt fapte, gesturi, intamplari, reguli in care crezi, care se petrec firesc fara nici o "premeditare", care decurg unele din altele si nu ti contrazic nicicum eul, MAI POATE SA LE NUMEASCA CINEVA CONSTRANGERI?

De acolo de unde tu esti convins/a ca NU dureaza o vesnicie...

La mine dureaza de foarte multa vreme... Am stiut, am simtit... (daca nu mi-ar fi teama de ridicol as scrie ca am avut o "revelatie")

... E posibil ca altcineva, care nu a trait astfel de experienta sa nu inteleaga... Nu vreau sa ma dau rotunda, departe de mine atata vanitate! dar, asa cum am mai spus cuiva aici pe forum, n-as vrea sa cred ca nu mai exista persoane care au certitudini!

Si te mai asigur ca tot ceea ce am scris este ceea ce simt, traiesc, mi se intampla, FARA ceea ce tu numesti CONSTRANGERE. Ceea ce tu consideri variabila, mie mi-a intrat in ADN. E - daca vrei o comparatie mai putin poetica - intocmai ca atunci cand rezolvi o problema de analiza matematica si, dupa ceva tevatura, ai cazut pe solutii (care sunt unice).

la cei care o vad ca pe o constrangere, hartiuta schimba mentalitati.

la cei care s-au hotarat sa fie impreuna, sa se casatoreasca si sa vada unde-i duce viata-n doi, hartia n-are valoare efectiva, mai haios e s-o obtii.

m-a mirat mereu intrebarea "ei, si cum e acum, ca esti casatorita?".... cum ar trebui sa fie? verde?

dark_light a scris:

m-a mirat mereu intrebarea "ei, si cum e acum, ca esti casatorita?".... cum ar trebui sa fie? verde?

Poate ca persoana curioasa se intreba daca e casa plina de ciorapi nespalati, telecomanda printre cutii goale de bere si chipsuri, colacul de la WC ridicat, periuta de dinti fara capac...marcarea teritoriului...

Malkia a scris:

Poate ca persoana curioasa se intreba daca e casa plina de ciorapi nespalati, telecomanda printre cutii goale de bere si chipsuri, colacul de la WC ridicat, periuta de dinti fara capac...marcarea teritoriului...

inteleg sa intrebe cu scopul de a veni ea sa curete, in cazul in care situatia era de toata jena, da' nu cred ca asta era interesul original... :P ...asa ca replica mea a fost mereu evreiasca - "trebuia sa se schimbe ceva?". faza la care se lasa, invariabil, linistea...

dark_light a scris:

inteleg sa intrebe cu scopul de a veni ea sa curete, in cazul in care situatia era de toata jena, da' nu cred ca asta era interesul original... :P ...asa ca replica mea a fost mereu evreiasca - "trebuia sa se schimbe ceva?". faza la care se lasa, invariabil, linistea...

Eu stiu, poate se schimba ceva... poate ca ea nu se mai ingrijeste la fel de mult si incepe sa umble prin casa cu capoate lalai, bigudiuri in cap si neepilata, poate nici el nu mai e asa de sportiv si ingrijit sau atent cu ea... garantia psihologica pe care le-o da hartiuta pacatoasa, ca fiecare il detine pe celalalt... Neglijenta, nepasarea sunt moartea pasiunii si cei doi poate se trezesc ca fac zilnic aceleasi lucruri, ca fac dragoste mecanic, ca s-a instalat obisnuinta si nu se mai simt atrasi unul de celalalt... Apoi unul face pasul si inseala, vrea sa se simta eliberat... Mai spun?

Poate ca intr-o relatie fara "acte in regula" cei doi se simt mai motivati sa puna suflet pentru ca stiu ca in orice moment celuilalt i se poate pune pata, si-a luat jucariile si a plecat... Nu ca intr-o casnicie nu s-ar intampla asa, dar e mai complicat, cu divortul care e o experienta urata pentru ambii, impartirea lucrurilor cu toporul, etc. Cred ca intr-o casnicie cei doi sunt mai dispusi sa lupte pentru a-si salva relatia... e totusi un angajament asumat, "la bine si la rau", care ar trebui sa fie motivat de dragoste. AR TREBUI!

Malkia a scris:

Eu stiu, poate se schimba ceva... poate ca ea nu se mai ingrijeste la fel de mult si incepe sa umble prin casa cu capoate lalai, bigudiuri in cap si neepilata, poate nici el nu mai e asa de sportiv si ingrijit sau atent cu ea... garantia psihologica pe care le-o da hartiuta pacatoasa, ca fiecare il detine pe celalalt... Neglijenta, nepasarea sunt moartea pasiunii si cei doi poate se trezesc ca fac zilnic aceleasi lucruri, ca fac dragoste mecanic, ca s-a instalat obisnuinta si nu se mai simt atrasi unul de celalalt... Apoi unul face pasul si inseala, vrea sa se simta eliberat... Mai spun?

pai daca gandesc cu dosu' si pentru ei hartia vorbeste, poti spune in continuare, poate le pica fisa unora si altora...

dark_light a scris:

la cei care o vad ca pe o constrangere, hartiuta schimba mentalitati.

la cei care s-au hotarat sa fie impreuna, sa se casatoreasca si sa vada unde-i duce viata-n doi, hartia n-are valoare efectiva, mai haios e s-o obtii.

m-a mirat mereu intrebarea "ei, si cum e acum, ca esti casatorita?".... cum ar trebui sa fie? verde?

Nu fac o apologie a concubinajului...am divortat..

Casatoria este starea normala a unui cuplu.

Concubinajul este ca "pisica pe sarma"... si cred ca este mai atractiv si mai generator de obligatii si resposabilitati intre parteneri.

Parerea mea,

FN

jojodor a scris:

.....si de unde stii tu cu siguranta ca dragostea asta dureaza o vesnicie ?

Citat : Viata-i complicata si-are multe aspecte!

Pana la urma are fiecare ce isi doreste !!! Nu-i asa ?

fnicolici a scris:

Casatoria este starea normala a unui cuplu.

Impartasesc aceasta parere !