Am crezut ca discutam serios. “Lucifer”, ca si “Dumnezeu”, sunt personaje fabuloase, si nu fiinte reale dovedite.
Si am crezut asta,
Din personaje deriva sensul, pe care am vrut sa-la arat, dar se pare ca nu m-ai inteles. faptul ca mintea noastra nu este absoluta ca sa cuprinda absolutul.
Lucifer in cazul de fata reprezinta orgoliul omenesc care crede ca poate sa cuprinda acest absolut, care este Dumnezeu.
Cineva a spus ca, adevarul este atins numai atunci cand omul se smereste pe sine si accepta ce i se da de sus.
Si mai cred ca razvratirea ta impotriva lui Dumnezeu deriva anume din acest fapt, crezi cu atata naivitate ca mintea ta poate gasi adevarul absolut fara nici un ajutor din exterior sau ca trebuie sa te smeresti pentru asta si nu vrei.
Sau poate si mai rau, razvratirea ta impotriva lui Dumnezeu e singurul adevar care ti-a mai ramas.
Iar realismul , care pretinzi ca te defineste, se aseamana cu savantul care a dovedit inexistenta sufletului uman numai pentru ca nu a reusit sa-la descopere in timpul unei autopsii.
Eu sunt pentru stiinta, dar nu o divinizez.
Iar referitor la intrebarea ta despre inceputul lui Dumnezeu este o dovada in plus ca nu poti intelege faptul ca Dumnezeu transcede oricarui inceput, El este inaintea oricarei miscari.
Realismul mi se pare un univers ingust. Vrei evidente, parca ai fi copil.