unde e valul de altadata?

Duminica am primit cinci flori de ......papadie de la o fetita de doi ani .

Gestul ei m-a bucurat enorm insa mamica ei era foarte mirata .

Cred eu ,ca rutina , greutatile , timpul liber care este din ce in ce mai putin ,ne fac sa uitam sa ne bucuram de unele lucruri care par marunte dar atat de minunate .

azalee a scris:

Duminica am primit cinci flori de ......papadie de la o fetita de doi ani .

Gestul ei m-a bucurat enorm insa mamica ei era foarte mirata .

Cred eu ,ca rutina , greutatile , timpul liber care este din ce in ce mai putin ,ne fac sa uitam sa ne bucuram de unele lucruri care par marunte dar atat de minunate .

DA!

E trist ca uitam frumusetea gesturilor simple.

Cred ca toti ne dam seama de asta, si totusi, resimtim greutate in a ne lasa in voia lucrurilor simple, frumoase, sincere si, de ce nu, copilaresti.

Lucrurile acestea sunt doar expresia concreta, observabila, a unei stari interioare de implinirre, confort si relaxare, combinata cu o doza bunicica de spontaneitate.

Starea de implinire presupune ceva diferit pentru fiecare in parte, deci si aici este important sa descoperim ce anume ne "implineste", ca sa nu mai spun ca termenul in sine este foarte vag, ambiguu, lasand loc atasarii oricarui sens.

Confortul interior este un lucru greu de obtin acum, pentru ca suntem hiperconstienti de ce nu este in regula cu noi: la munca, in familie, cu prietenii, si ne autoflagelam uitand ca pana si defectele pe care ni le imputam ne fac sa fim ceea ce suntem. Confort fara acceptare de sine, mai greu. Acceptarea altora, astfel incat sa poti zambi cand cineva te injura, sau macar sa razi copios pe seama primitivismului sau, nu poate veni fara acceptarea ta, ca persoana imperfecta, cu muuulte hibe si fisuri.

Relaxarea este deja o forma de utopie. Faptul de a putea amana un lucru ne da un sentiment relaxant: nu azi, maine, dar lucreaza impotrivta dorintelor de genul "Vreau sa-i iau mamei flori azi! Se va bucura atat de mult! Ah, dar nu am timp sa trec pe la florarie, ca nu e in drumul spre casa. Lasa, ii iau alta data. Poate de ziua ei? Un buchet imens, sigur se va bucura. Ah, ce bine... maine ajung devreme acasa si nu trebuie sa fac alte escale".

Spontaneitatea... in conditiile in care suntem toti paranoici? La piata sa nu ne traga in piept vanzatorul, la munca sa nu ne fure seful, in relatie sa nu ne insele partenerul, cu prietenii, sa nu ne barfeasca. Sa fii spontan presupune si sa accepti si sa te joci putin cu hazardul, ori in conditiile in care suntem obsedati de "a avea controlul" asupra situatiei si a consecintelor, e cam greu sa iti asumi riscuri ce deriva din niste gesturi spontane.

Vorba lunga saracia omului. Daca ne gandim prea mult la "unde-i valu' si de ce nu sunt pe el", iaca valul tocmai a trecut. Frumusetea metaforei este aceea ca iti permite sa il iei pe urmatorul...

ariel71 a scris:

daca nu te lasi cuprins de val mai poti spune cu adevarat ca traiesti ???

trist e ca eu personal cunosc din ce in ce mai multi oameni care nu sunt in stare sa isi mai dea drumul..decat la cateva pahare de vin..si atunci nu mai e la fel.

Cred ca principalul motiv pentru care ne ferim de val, e si principalul motiv din cauza caruia nu suntem in stare sa mai zambim oamenilor si noua insine - in oglinda.

Motivele interiorizarii continue sunt nenumarate..insa ce ma intriga pe mine cel mai tare nu e faptul ca multi dintre noi suntem inhibati, ci faptul ca cei care se bucura de naravasul val - sunt mult prea preocupati de propriile senzatii si uita sa intinda o mana sa traga si pe altul de la mal.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu desi am ajuns sa ma pot bucura pana si de singuratate(desi mai am muuulte de invatat), tot mai bine ma simt cand impart valul cu ceilalti..altfel e un val..sec.

Si da, unii doar asa mai indraznesc sa traiasca..controlat..si chiar au impresia ca le e bine..desi..oare de ce din cele mai linistite case, chipurile, izbucnesc cele mai navalnice si razbunatoare flacari?..

gabone77 a scris:

tu ai stiut vreodata sa te joci si sa te lasi purtat de val stupid_me?

da, de aceea il cer inapoi..acel val ..permanent ..de care ma bucur si acum..insa mereu vine si pleaca ca si mareea..

azalee a scris:

Duminica am primit cinci flori de ......papadie de la o fetita de doi ani .

Gestul ei m-a bucurat enorm insa mamica ei era foarte mirata .

E frumos sa fii copil, dar sa fii mereu de varsta frageda nu poti, pentru ca trebuie sa le lasi si la altii bucuria de a fi copil.

Multi parinti se tem ca un copil prea independent si prea deschis, inclusiv cu strainii, se expune mai usor unor eventuale pericole.

Grija de mama nu poate fi condamnata, dar nici inchistarea copiilor nu poate fi o solutie.

Ai mei parinti au vorbit cu mine mereu a si cu un om mare, dceau ei f muuulta munca de lamurire..dar asa am fost mereu liber in spiritul ndependentei..si pentru asta tot m-am jucat in fata blocului pana seara tarziu..etc..pe maidan, vorba tatii

Inca un lucru trist..eu ador sa merg noaptea pe srazi pustii, fara sa ma doara capul ca acele strazi sunt famate sau nu..eu ca eu..dar o prietena mi-a imputat : 'Nu ti-e rusine?..te bucuri atat in fata mea ca poti umbla hai hui pe unde ai tu chef, dar eu ca femeie..sa fiu atat de 'libera' ca tine, mai pot?"

Ametist a scris:

Cred ca toti ne dam seama de asta, si totusi, resimtim greutate in a ne lasa in voia lucrurilor simple, frumoase, sincere

Spontaneitatea... in conditiile in care suntem toti paranoici? La piata sa nu ne traga in piept vanzatorul, la munca sa nu ne fure seful, in relatie sa nu ne insele partenerul, cu prietenii, sa nu ne barfeasca. Sa fii spontan presupune si sa accepti si sa te joci putin cu hazardul, ori in conditiile in care suntem obsedati de "a avea controlul" asupra situatiei si a consecintelor, e cam greu sa iti asumi riscuri ce deriva din niste gesturi spontane.

Vorba lunga saracia omului. Daca ne gandim prea mult la "unde-i valu' si de ce nu sunt pe el", iaca valul tocmai a trecut. Frumusetea metaforei este aceea ca iti permite sa il iei pe urmatorul...

Cata dreptate ai cu paranoia..de asta insa pot sa spun ca nu ma mai impiedic la fel ca in trecut..nu stiu de ce dar am devenit f nesimtit cu privire la gura lumii..am invatat un lucru sfant : pentru mine conteaza doar parerea a doua categorii de oameni, si atat :

1. cei care tin la mine

2. cei pe care ii admir.

Ieri stateam si asteptam pe profa sa vina la catedra ca sa imi dea ceva de lucru la proiect..un coleg m-a intreat daca nu ma simt ca stau ca un catelus la usa la catedra (asa eram sigur ca nu o ratez in acea zi)..iar eu i-am spus f detasat : "nu, sa ma vada fiecare cum considera. eu imi cunosc prioritatile.'

Gura asta a a lumii este spurcata rau, dar nu e ea de vina ca noi nu ne putem controla nervii si ajungem sa ne contopim in ea. Valul nu te poate lua decat atunci cand iti e sufletul usor..zice si legenda ca la finalul vietii sufletul va fi cantarit, si doar daca va fi mai usor ca o pana, va patrunde in rai..povesti..dar povesti cu un sambure de adevar..caci daca nu esti impacat cu tine insuti, nu vei fi impacat nici cu lumea..

azalee a scris:

Duminica am primit cinci flori de ......papadie de la o fetita de doi ani .

Dezgustător! De ce aşteptaţi voi flori de la copii? Chiar si de la copii de 2 ani? De ce nu le oferiţi voi flori, că doar copiii sunt flori nu voi! Aveţi impresia ca sunteti binefacatorii lor eterni pentru ca ia-ţi adus pe lume?

Putina maturizare nu strica, regresia nu e utila numanui.

Am avut o profa in liceu care la 50 de ani a regresat la varsta de 5 anişori, se tragea de codiţe imaginare şi sărea intr-un picior. Bag sama, o fi asteptat si ea multe flori la viata ei...A sfarsit la balamuc.

CONSTANTIN* a scris:

DA!

E trist ca uitam frumusetea gesturilor simple.

Induioşător ce să spun! Intr-adevar, sarbatoarea de 8 martie si-a pierdut farmecul de alta data, de cand mamaia Elena Ceausescu nu mai e sa dea tonu general la oferirea de flori!

Ametist a scris:

Cred ca toti ne dam seama de asta, si totusi, resimtim greutate in a ne lasa in voia lucrurilor simple, frumoase, sincere si, de ce nu, copilaresti.....

Anul trecut pe vremea asta cand imi criticai de zor postarile erai mai obiectiva. Sa fie sexul feminin de vina? Astepti si tu flori? De la copiii de doi ani?

Acum mi-a picat fisa de ce vreti voi flori de la copiii mici. Pentru ca voi nu le oferiti jucaria dorita (sau poate le-o oferiti intr-un final dar cereti un fel de recunostiinta si obedienta pentru asta, ca de la nobilul care ofera o paine peizanului mort de foame). Credeti că un mic cult al personalităţii parintelui in familie vă va feri de un par (meritat) dupa ceafa la batranete. Trebuie sa fi tare naiv sa crezi asa ceva. In fine, succes in cultul personalitatii, dar nu uitati ce a patit ceaşcă!

La urma urmei tot niste copii sunteti si voi care nu va-ti primit jucaria dorita la timpul ei + recunoasterea parentala, motiv pentru care suspinati acum dupa atentii si ofrande de la copiii proprii. Ca doar pentru asta ia-ti si facut, din dragoste pentru...sine!

stupid_me a scris:

de ce nu facem lucrurile pe care ni le dorim?

e atat de greu sa duc mamei o floare asa din senin, chiar daca si eu si ea avem parul alb?

Daca mama ta nu simte nevoia sa primeasca flori de la tine atunci te perpelesti degeaba. Asa se intampla cand faci presupuneri in legatura cu dorintele altora si ti le atribui ca fiind ale tale.

Sunt unii care fac ce nu simt ca e necesar sa faca si nu fac ceea ce simt ca e necesar sa faca.

iosafat a scris:

Anul trecut pe vremea asta cand imi criticai de zor postarile erai mai obiectiva. Sa fie sexul feminin de vina? Astepti si tu flori? De la copiii de doi ani?

Pe vremea cand inca iti cunosteai lungul nasului, pricepeai mai repede si mai usor ce vor altii sa spuna. In postul meu, cel putin, nu era vorba despre primit, ci despre oferit.

Stii de ce imi aduci aminte acum? Culmea, de un vers dintr-o melodie superba, a unei trupe foarte mari: Deep Purple- Child in time:

"See the blind man

Shooting at the world"

M-am trezit de dimineata si am avut chef de un film, o comedioara amuzanta si simpatica. Am vazut "Dan in real life". Filmul se termina cu urmatoarele cuvinte:

"If we're honest with our selves, most of the time the plans don't work out as we hopped to, so instead of asking young people "What are your plans? What do you plan to do with your life?" Maybe we should tell them this: plan to be surprised!"

Ametist a scris:

Pe vremea cand inca iti cunosteai lungul nasului, pricepeai mai repede si mai usor ce vor altii sa spuna. In postul meu, cel putin, nu era vorba despre primit, ci despre oferit.

Scuze madam, credeam ca esti si tu o mamica socialista ramasa frustrata dupa ziua de 8 martie.

Cat despre dat si oferit e simplu. Oferi cand simti ceva pentru altcineva, nu neaparat din recunostiinta (care trebuie bine cantarita). Recunostiinta au si cainii care primesc apa cu paine in lant (doar cainele are inteligenta emotionala a unui copil de 3 ani si manifesta automat recunostiinta fara a sta sa reflecteze daca intr-adevar merita efortul).

Daca nu oferi o floare sau altceva mamei, prietenei, sau invers, inseamna ca asa simti tu ca persoana in cauza nu merita si iti respecti sentimentele tale, nu dorintele sau frustrarile altuia. Numai in tari ca Romania se mentin relatii de complezenta iar oamenii isi asuma false vinovăţii, false datorii, false sentimente, false obligatii. Copiii se exclud, ei sunt totdeauna o datorie, indiferent daca au venit pe lume din dragoste sau fara dragoste. Dar tocmai cand au venit pe lume aiurea, ei sunt perceputi ca o falsa datorie si prin urmare au "datoria" sa ofere flori mamei. Ba inca unii copii raman pana la batranete cu nostalgia ca nu au oferit destule flori mamei-partener (sa-i numim copii batrani).

Un barbat ar trebui sa se intrebe: "De ce stau cu o femeie pentru care nu simt nici o dorinta de ai oferi ceva" nu sa aibe mustrari de constiinta ca nu i-a oferit nimic. Tot ce facem e in acord cu sentimentul din noi. Nu ai sentiment, nu stai cu cineva, ca sa nu ajungi in situatia de a regreta tot ce oferi sau nu oferi. La fel si cu parintii, daca simti ca nu ai nimic sa le oferi e vina lor.

stupid_me a scris:

e chiar atat de greu sa ne lasam dusi de val ?..de ce?

Asta e, ne lipseşte avantul tovărăşesc. Să ne cautam repede cravata de pionier!

iosafat a scris:

Copiii se exclud, ei sunt totdeauna o datorie, indiferent daca au venit pe lume din dragoste sau fara dragoste.

copil.....datorie ???? doua cuvinte ce devin reci si seci cand le asociezi

Fiecare copil este mai pretios si mai minunat decat toate minunile universului-

Mai invaluitor decat soarele- mai surprinzator si mai supus transformarii,

mai creativ decat oricare alta forma de viata.

Iar pentru noi, care te iubim- intre toti copiii lumii

tu esti cel mai valoros, esti bucuria noastra.

Ochii tai vor vedea, mintea ta va scormoni, inima ta va iubi, mainile tale vor crea.

Bucura-te de viata, de viata intreaga- de acest dar extraordinar!"

(Pam Brown)

ariel71 a scris:

copil.....datorie ???? doua cuvinte ce devin reci si seci cand le asociezi

Da, copilul devine o datorie pentru parinte odata ce l-a facut, asta daca parintele are simtul datoriei. Unii nu l-au invatat in familie, asa ca soarta copilului depinde de cum i se căşună parintelui. Azi imi esti cel mai scump, maine imi esti o piatra de moara legata de gat si tot asa incat saracu copil nu mai stie ce sa creada.

ariel71 a scris:

Iar pentru noi, care te iubim- intre toti copiii lumii

tu esti cel mai valoros, esti bucuria noastra.

(Pam Brown)

-------------------------------------------------------

Interesanta oda inchinata copilului de aceasta mamica, dar nu dovedeste nimic. La psihologie nu conteaza cuvintele parintelui ci mesajul din spatele lor.

Că toti copiii sunt facuti din dragoste si sunt iubiti, suna la fel cum spunea un preot ortodox acum cateva zile la otv: "in manastirile ortodoxe este exclus ca preotii sa faca vraji, sex sau alte alea; ar afla imediat episcopul, apoi mitropolitul local, care ar comunica preafericitului de la Bucuresti iar ăsta l-ar da afara pe calugarul/preotul pacatos". Tot asa si cu medicii, e exclus sa pretinda vreo unul atentii necuventie de sute de euro, l-ar da imediat afara tartorul şef. Si uite asa cu logica asta albim totul.