Aujourdhui a scris:daca vezi viata ca pe ceva limitat doar la spatiul acesta temporal ,atunci da este un vis pieritor ,deoarece piere odata cu noi ,atunci cand murim .
Pai chiar asa si este.
Aujourdhui a scris:eu ma intreb cum poti tu sa traiesti fara dragoste .trebuie sa fie ceva foarte trist .
Da. Intradevar ! E trist. Dar nu e vina mea ca nu exista suflet.
Aujourdhui a scris:si cum poti tu sa vrei binele in lume ,daca nu dai doi bani pe dragoste ?din dragoste poti sa faci bine altora .asta este scopul.
totusi ,mai gandeste-te ,dragostea este totul si in afara de ea nu e decat opusul ei .....
As crede in dragoste daca as fi etern si daca lumea aceasta ar fi eterna. Dar cum nu sunt etern si lumea e pieritoare iubirea ramane in continuare doar un vis pieritor. In plus de asta nu o simt lucru care ma face sa cred ca nu exista. Din cauza asta nici nu pot sa cred in ea. Si nu m-a iubit nimeni niciodata. (inca un lucru din cauza caruia nu pot sa cred).
Neputinta ei in fata mortii ma face sa cred ca nu e decat un vis inocent in mintile oamenilor. A spune ca este esenta vietii mi se pare exagerat. Daca ar fi esenta vietii am fi eterni. Dar cum nu suntem dragostea ramane deocamdata doar un vis pieritor. Cand vom fi eterni atunci si dragostea va fi eterna.
Binele in conceptia mea izvoraste din eternitate fiindca daca am trai o eternitate atunci si bucuria ar fi vesnica. Asa in lipsa eternitatii exista numai visuri pieritoare si tristete.
Kether a scris:Viata poate fi un vis etern, in fiecare dimineata ne trezim in alta viata visata. La un moment dar nu o sa te mai viseze visul pe tine si vei controla tu visul, visandu-l si astfel vei trece intr-un alt vis mai complex, asta pana vei invata sa controlezi si acel vis...si tot asa pana cand tu si visul va veti uni, tu devenind visul in sine cu tot ce exista in el.
Viata e un vis care se sfarseste odata cu moartea.