Prieten dependent de droguri

Nu trebuie sa cauti suplinitori pentru parintii tai...asta este cea mai mare greseala deoarece nimeni nu se va ridica la nivelul lor si vei fi dezamagita.....dar trebuie sa intelegi ca asta este viata...si eu mi-am pierdut un parinte si intr-o mare masura te inteleg..dar important este sa mergi inainte deoarece si parintii tai ar fi vrut ca tu sa fii puternica si sa reusesti in viata..Eu iti garantez ca de acolo de unde sunt ei te vegheaza in fiecare zi si se bucura o data cu tine pentru orice faci...asadar ajuta-i sa se bucure in fiecare zi bucurandu-te chiar tu.....

Si , cel mai important, nu uita ca ei te iubesc enorm..si pentru ei trebuie sa lupti...Traieste viata la maxim deoarece ei ar fi vrut ca tu sa fii fericita! Si stiu ca esti destul de puternica incat sa ii faci sa fie mandri de tine.....

stiu...normal k stiu k asha e viatza, dar nu e asha usor sa ma conformez...vrajeala chestia k trecerea timpului rezolva tot...atata timp a trecut si eu ink plang datorita pierderii lor si degeaba ma vegheaza dak eu tot nu pot sa trec peste chestia asta. Bineinteles k incerc sa fiu puternik dar orice chestie, oricat de minora ar fi ea referitoare la parinti ma face sa plang. Oare cum pot sa trec peste asta cand atatea persoane se plang k au parintii prea rai, dar ceilalti care nu au deloc...ce sa mai faca? :roll:

sweety_girl a scris:

Mai ales k ieri la ora de dirigentie, dirga a adus psihologul scolii si am discutat despre parinti autoritari...a fost o tema destul de mishto, dar vreau sa spun k m-a deranjat atat de mult incat in pauza m-a bufnit plansul, desi am incercat sa ma abtin, pur si simplu nu am putut sa ma abtin.

Sweety_girl, eu nu stiu ce sfaturi sa iti dau; nu cred ca imi pot inchipui intru totul ceea ce simti; am pierdut si eu un parinte, dar sunt de parere ca nici-o suferinta, nici-o drama nu seamana cu alta. Dincolo de sentimentul de nedreptate ca asa ceva se intampla, m-a mai infuriat ceva din ceea ce ai spus: faptul ca diriginta ta e atat de... hai sa nu spun nesimtita, desi ma abtin cu greu... hai sa spun "inconstienta", incat sa omita faptul ca una din elevele ei nu se va simti bine asistand la o astfel de discutie. Cum sa uiti, cum poti sa uiti de un copil pe care il vezi in fiecare zi, probabil - chiar daca printre alte zeci - sufera in fiecare zi? (Spun copil din punct de vedere elev si de la inaltimea ei ca diriginta, intre noi ma indoiesc ca e o asa mare diferenta de varsta incat sa imi permit...). Ei bine, asta ma infurie: dupa ce ca e greu sa faci fata unui asemena lucru, lumea din jur isi mai permite si sa fie indiferenta... Este absolut firesc ca ai plans, ca nu ai mai putut sa te abtii; o astfel de tema trebuia tratata (daca nu putea fi omisa sub nici-o forma!) in asa fel incat sa ai si tu loc in ea. Nici nu imi pot inchipui ceea ce ai simtit.

Din respect pentru ceea ce simti si pentru faptul ca din postul tau nu reiese nici-o secunda ca si tu o judeci pentru ceea ce a facut, macar un pic, singurul sfat pe care ti-l pot da e sa incerci sa vezi un psiholog. E o loterie, nu cu totii sunt facuti pentru meseria pe care ajung sa o profeseze, dar poate merita sa incerci si asta. De preferinta nu la psihologul scolii; daca nici respectiva/respectivul nu a citit nimic pe fata ta la ora aia de dirigentie, ma indoiesc ca e foarte dotata/dotat pentru meseria asta...

in primul rand mersi k ai raspuns la topicul meu si imi pare rau k nici tu nu ai un parinte. Sincera sa fiu nu prea m-am gandit la faptul k diriga a chemat psihologul si a fost chiar subiectul asta, dar chiar ai dreptate, ...si ma mai gandesc k e si profa de religie, vorba aia ar tb sa gandeasca mai mult, insa ce pot sa-i fac..asta e. Cat despre psiholog, mi-ar placea sa vb cu unul, macar sa-i aflu parerea, dar nu as vrea sa o ingrijorez pe matusha mea, iti dai seama, k nu prea se vb la mine in casa subiectul asta, iar eu niciodata nu am aratat faptul k mi-ar fi dor de parinti sau ceva de genul asta si oricum are destule probleme...poate cu alta ocazie...:roll:

Imi pare rau ca nu am intrat pana acum aici...Iti inteleg perfect durerea si voi incerca sa te ajut atat cat pot...

In ceea ce o priveste pe diriginta ta...nu trebuie sa o judeci. Gandeste-te ca niciodata nu poti multumi pe toata lumea. Ea a incercat sa faca un bine celor carora li se adresa prin tema abordata de ea in acea ora si care probabil sunt mai numerosi decat cei fara parinti...

Nu imi place sa vorbesc despre acest subiect, despre lipsa parintilor, dar pt ca iti este greu voi face o exceptie pt tine, dar pe privat. Sper sa te pot ajuta.

Ai grija de tine! :)

e trist...intr-adevar. si nimic nu poate suplini dragostea parinteasca. singura chestie pe care o poti face e sa accepti situatia asa cum este. si sa te gandesti ca pentru altii e mai dureros, de exemplu : sa ai parinti dar sa nu iti ofere dragostea, afectiunea de care ai nevoie...si sa cresti asa..e mult mai traumatic.

roaga-te pentru sufletul lor....priveste-ti matusa ca o a 2a mama....e usor de spus, greu de infaptuit, dar e cea mai buna solutie. si parintii tai se vor odihni in pace dincolo, tu vei fi mai linistita si vei simti iubirea lor pe care nu au mai putut sa ti-o ofere aici, in lumea de pe pamant.

ai grija de tine

ms mult pentru k sunteti aproape de mine...si incercati sa ma sfatuiti cum puteti... :)

nu pot sa spun k stiu prin ceea ce treci in totalitate pt k eu o am pe mama. insa pe tata nu`l mai am de 13 ani,,,,,,,,,,te inteleg in cea mai mare parte. stiu cum e sa cresti fara unul dintre parinti. eram mica atunci k sa inteleg ceea ce se intampla, dar oricum si acum, cateodata, ma gandesc cum ar fii fost dak l`as fii avut lanag mine,,,,,,,,,,dak imi dadea un sfat, dak ma mangaia cand eram trista :P . asta este. viata este asa cum ne este data, trebuie sa ne bucuram de ceea ce avem si sa incercam sa trecem peste ce nu avem. :P

ar fii o idee, dar ppractic nu`i vad rostul. gandeste`te k sunt destui care prefera sa raman anonimi si nu cred k si`ar da datele personale pentru a`si rezolva problemele atata timp cat exista forumuri de discutie pt asa ceva....

parerea mea :P

pai sa stii k asa este. nu da tot ceea ce ai tu mai bun in tine din prima. in primul rand pentru k nu este bine, fata respectiva ar putea sa si`o ia in cap sau sa creada k gata, esti la picioarele ei; in al doilea rand k ai putea sa ii dai sentimentul de sufocare fetei cu care esti(eu una nu suport asa ceva, sa fiu sufocata cu atentia si protejata pana la extrem).

numa bine :P