Început de XXII, Mie 16 apr 2008 · 21 răspunsuri · 6.794 vizualizări
my dear... bunny...
de cand te cunosc te-am considerat plasa mea de siguranta... acum cad si nu mai vad nimic jos... iluzia mea se distruge... mai ales cand ma lupt singura cu ea... esti prea sus ca nivel profesional si nu vad nici o sansa sa mai ajung la tine... oricat as visa... chiar nu mai pot.
Editat Dum 27 apr 2008 00:24
my dear bunny...
maine ar trebui sa se termine iluzia pe care sufletul meu a construit-o in sincronicitate de aproape un an de zile... o iluzie bazata pe evenimente atat de reale incat ma intreb si eu unde mai e realitatea... o iluzie construita pe date din domenii diverse precum astrologie, numerologie, fizica cuantica, metafizica, religie si bullshituri new-age-iste... o iluzie care a ajuns atat de sus incat transcende sentimentul de iubire... o iluzie pe care incerc sa o vad cat mai clar si obiectiv posibil dar nu reusesc... pentru ca si in al 12-lea cer tot aia am vazut...
... continuand sirul lamentarilor... maine ar trebui sa ajung pe o treapta care sa-mi confere o oarecare multumire de sine si stabilitate ca sa pot lupta in continuare... o treapta pe care o astept dupa o lunga prapastie si rupturi de stanci cu sau fara voia mea... cateodata a trebuit sa sar atat de sus incat am ramas agatata singura in propria frantura de realitate, doar datorita ambitiei de a gandi intotdeauna pozitiv... am ajuns atat de sus incat de multe ori am un vid absolut in cap si fiecare gand il analizez din toate variantele de viitor posibile... cateodata am impresia ca sunt inaintea tuturor sau intr-o uniune totala si pe exact aceleasi ganduri cu tine...
cand se vor termina? mi-ai spus o data ca nu pot corespunde tuturor gusturilor, sa ma stabilesc pe ceva si sa raman acolo. eu am facut tot ce mi-a stat in putinta... si parca a trebuit sa renunt la jumatate din fiinta mea ca sa ajung aici... cat de lung mai e tunelul asta? deja am intrat intr-o stare semivegetativa in care nu mai am curaj sa gandesc nimic si sa-mi doresc nimic... pentru ca iese ori pe dos, ori intr-un mod atat de imprevizibil incat imi rastoarna tot ce construisem pana atunci... si urmatoarea treapta se lasa in continuare asteptata... sunt in aer... intr-un tunel de intuneric... unde nu mai ajunge nici iubirea. noapte buna!