hernandez a scris:cand incerc sa comunic cu altii. uneori poate ma inrosesc, poate ma balbai, ori bineinteles ca cei din jur zambesc ironic samd...alta situatie naspa e cand mi se arunca aia cu " ce mult vorbesti, mai taci".
ce e paradoxal e ca daca incep sa ma simt in largul meu [desi e mai mult o amagire] vorbesc cu entuziasm, dau detalii. am insa mai tot timpul senzatia ca ceilalti nu gusta prea mult detaliile si li se pare cam deplasat entuziasmul pe care-l afisez:doh:
timizii gandesc mult si la 15 ani, sunt oameni sobri de mici :P
Or fi gandind ei mult, dar nu realizeaza chiar tot ce li se intampla, sau iau decizii radicale in schimbarea comportamentului. Astea se intampla mai tarziu, probabil ajung si la 30 de ani pana sa vada niste rezultate, considerand ca incep de pe la 20, parerea mea. Ai sa inveti in timp sa aplici sfaturile primite aici. Oricum daca nu te impaci cu grupurile, iesi in doi, in trei, cu persoane asemenea tie. Astfel va trebui sa vorbesti pentru ca vei fi in centrul atentiei. Faptul ca ceilalti par ca nu ar gusta parerile tale sau ca te analizeaza si zambesc ironic e mai dificil de rezolvat, probabil pentru ca nici tu nu ai o parere buna despre tine. Mai ai de lucrat la asta, si apoi vor disparea si aceste ingrijorari. :)
just...you a scris:si ce crezii ca esti singur? nu stai relax...numai ca tu te simti complexat...i-a sa nu iti mai pese tie...si o sa vezi cum iti va fii mai usoreu nu vad masturbarea ca pe un act negativ....atata timp cat e facut din placere...te face sa te simti ok,nu e o problema insa mai grav e cand devine complex....pentru ca atunci creierul va prelua informatia ca fiind "o eroare" si de aici se ajunge la depresie 8)
Cum ar putea sa-i fie mai usor daca abordeaza nepasarea pe drumul izolarii? Cleric a surprins foarte bine acest aspect si motivul pentru care se intampla. Nu stiu in ce masura se poate evita un complex, cand practica asta inlocuieste o relatie normala.