MANDRIE
Mandria este asa de vicleana ca daca nu veghem ajungem sa fim mandri de smerenia noastra! Asa s-a intamplat cu invatatoarea de scoala Duminicala, care, la terminarea lectiei despre vamesul smerit si fariseul mandru, i-a indemnat pe copii: "Haideti acum sa-i multumim Domnului ca noi nu suntem asa de mandri ca fariseul din Biblie." (!)
Cine are o parere prea buna despre sine nu este un bun judecator al naturii umane.
Un om plin de sine este intotdeauna gol in ochii celorlalti.
Mandria enerveaza pentru ca este monotona: ea povesteste intotdeauna orice istorie si orice isprava la persoana a-I-a.
Multi curcani nu s-ar mai infoia asa de tare in fata gospodarului daca ar putea vedea putin in viitorul care-i asteapta.
Cel ce se iubeste prea mult pe sine insusi, n-are prea multi rivali.
Un om mandru este asemanator cocosului care isi inchipuie ca, in fiecare dimineata, soarele se trezeste devreme si rasare doar ca sa-l auda pe el cum canta.
Nimeni nu este mai gol ca cel plin de el insusi.
Daca ar fi sa enumeri zece oameni inteligenti din orasul tau, care ar fi ceilalti noua?
Cu cat ai mai multe, cu atata ii esti mai dator lui Dumnezeu, asa ca nu vad de ce te-ai putea mandri cand traiesti ca un datornic!
Ii poti identifica pe cei mandrii dupa ceata care li se lasa in priviri de indata ce conversatia nu mai este despre ei insisi.
Mandria este o boala ciudata, ea face greata celor din jur, nu celui ce o are!
Um om care are o parere prea buna despre el insusi este ca si cel ce calatoreste cu balonul. Toti oamenii ii par mai mici decat sunt ei in realitate, dar, in acelasi timp, toti il vad pe el mai mic decat se crede el.
Daca vrei sa vezi cat esti de important, baga-ti degetul in apa, iar cand il scoti, uita-te sa vezi cat de mare este gaura in urma lui.
Trebuie sa-ti fie mila de cel arogant, el nu are prieteni adevarati! Cand ii merge bine, nu cunoaste pe nimeni; cand ii merge rau, nu-l cunoaste nimeni.
Exista o categorie de oameni care nu pot trece niciodata cu vederea o facere de bine-atunci cand ei au facut-o!