brudi a scris:Unul din scopurile Lui D-zeu este de a se bucura omul de viata, si de orice *nimic*. Asta se invata.
Predestinare nu este, deoarece omul are libertate, chiar si de a face raul.
D-zeu nu pandeste ci iubeste in primul rand. Problema este, ce inseamna iubirea. Daca un parinte isi iubeste copiii si ii pandeste si pazeste, dar le si da libertate, atunci este iubire.
Bine ai scris Ioane si Ilie, nevoia de iubire absoluta.
Este foarte corect ce ai scris,dar uite cum inteleg eu scopul lui DUMNEZEU privind destinele Sufletelor oamenilor:
-Destinul e ca Pomul Vietii Vesnice si destinul gandit de DUMNEZEU este ca toti sa ajungem mai devreme sau mai tarziu in Imparatia Cerurilor,numai cum si cand vom dori noi.
-Asa cum un pom are crengi multe si un varf asa si Pomul Vietii Vesnice are multe crengi,adica cai de a ajunge in varful pomului,de unde putem sa vedem imediat Calea care duce spre Imparatia Cerurilor.
-Unii sunt alesi si merg pe trunchiul pomului direct pana in varf si acestia sunt Proorocii Adevarati ai lui DUMNEZEU.
-Altii merg pe trunchi si pe o creanga de mai jos sau de mai sus inainteaza spre varful crengii si sub apasarea pacatelor cad de pe creanga si asa o iau de la capat catarandu-se iar in pom adica se reincarneaza.
-O alta categorie de Suflete incearca sa nu mai pacatuiasca si astfel le este permis sa faca salturi din creanga in creanga inainte ca acestea sa se rupa sub greutatea pacatelor lor sau sa se apropie de trunchiul pomului care este Calea cea mai scurta si cea mai rapida catre Adevar,eliberare si in final de ajungere in Imparatia Cerurilor.
Si iata ca asa se explica de ce unii sunt din punct de vedere Sufletesc mai aproape de Adevar si de eliberare si/sau mai dotati intr-un domeniu sau altul fie acesta de stiinta sau cultura.
