ei nu ... :- dar tot i se pare un chin ca eu tre sa stau mai lipita 
si vezi doamne il sufoc ... a trecut vremea tot asa incat daca nu a stiut sa se bucure de ce avea, acum am inceput eu sa nu-l prea mai suport multa vreme prin preajma mea :P
Indiferenta
Început de delia02, Lun 24 mar 2008 · 22 răspunsuri · 11.431 vizualizări
samsara a scris:ei nu ... :P dar tot i se pare un chin ca eu tre sa stau mai lipita
nu te victimiza,
Editat Mar 25 mar 2008 09:17
probabil undeva cu timpul oi intelege mai bine totul ... acum sunt mad
samsara a scris:probabil undeva cu timpul oi intelege mai bine totul ... acum sunt mad :P
hmm, fast and furios ?
da sunt si irascibila, nervoasa, mi se pare totul frustrant ... mmm e deschis topicul asta pentru mine? :P gata, distrug topicul aici cu framantarile mele
topicul e deschis pentru persoane care se gasesc intr-o relatie sau casatorie de ani buni, in care indiferenta partenerului e fustranta....cat esti dispus sa lasi de la tine cand simti ca ai epuizat toate metodele de a face ceva pentru voi.cant timp e bine sa speri ca lucrurile se vor schimba?
Alpha Centauri a scris:Sunt casatorit de mai mult de 9 ani ...Cum imi mentin casnicia.... hmmm sa vedem ....
nu cred ca o fac pt ca trebuie ci pentru ca asa mi se pare normal ....
flori la fiecare doua saptamani, o sarut inainte de a pleca la serv si cand ma intorc, nu uit nici o aniversare, cumparaturi impreuna, observ intodeauna ce poarta si cum se aranjeaza ... astea mi-au venit acum in cap, dar mai sunt; oricum, nimic foarte deosebit .... doar lucruri normale ...
si inca ceva .... intodeauna cand are ceva de spus, o ascult cu atentie.
consecinta ... pana acum nu m-am "certat" decat de 3 ori cu ea din niste motive ... idioate dupa care am ras de asta.
lucrurile astea marunte cred eu ca ajuta sa mentin casnicia ...
Fain, mi-a placut asta cu " observ intotdeauna ce poarta si cum se aranjeaza".
Felicitari.
Intotdeauna cheia fericirii sta tot la noi, dupa multi ani de convietuire uitam sa ne facem bucurii unul altuia, ne lasam furati de grijile cotidiane, cum sa strangem bani sa ne schimbam casa, masina...si uite asa ne intrebam de ce ne trezim langa un strain.
Indiferenta este o urmare a neglijentei fata de partener...
Indiferenţa nu e bună. :roll:
Se pare ca ai citit prea multe basme :)
Mici bucurii ale vietii, mici gesturi care sunt banale, dar care adunate creeaza cel mai puternic liant. Respect, incredere si afectiune reciproca, dorinta la fel de reciproca de a atinge un tel comun (chiar si acela de 'fericiti pina la adinci batrineti), complementaritate (cind unul oboseste, celalalt sa il sustina, pe principiul yin si yang)...
Depinde foarte mult de maturitatea si luciditatea celor doi soti (nu numai) , de cit sunt ei dispusi sa fie impreuna, nu fiecare sa il vada pe celalalt ca un accesoriu al lui, derivind din impreuna.
Apoi ar mai fi grauntele de nebunie si spontaneitate, care sparge monotonia responsabilitatilor de zi cu zi. Ce daca unul nu vrea sa mearga undeva/sa faca ceva din varii motive (lipsa de bani, lipsa de timp), dar i-ar face placere, celalalt sa il puna in fata faptului implinit...iar rezultatele sunt foarte interesante :)
Un ex: m-am reindragostit o data (s-a mai intimplat de multe ori de-a lungul timpului) de sotul meu dintr-o chestie absolut insignifianta: intr-o seara, am reusit sa intru cu roata de la masina intr-o chestie de metal bagata in beton (in parcare). Cum era de asteptat, am facut pana. A doua zi, cind am ajuns, cine se chinuia din greu sa scoata din beton armatura care cauzase disconfort? EL! in momentul cind l-am vazut transpirat, concentrat, lucrind cu unelte improvizate, care mareau efortul, mi-am simtit sufletul invaluit in lumina si un sentiment infinit si indefinibil. M-am simtit cea mai speciala femeie din Univers si fericita ca am intilnit un asemenea barbat fiind constienta ca si eu, la rindul meu, din fair play, trebuie sa ii ofer aceeasi senzatie pe care mi-a daruit-o el :)