Hello Michi. Nu vreau sa te dadacesc prea tare, pentru ca si eu am trecut printr-o depresie cand cu hepatita, insa vreau sa iti spun sa iti iei gandul de la moarte si cancer. Sa nu crezi ca e atat de simplu. Aflata in fata faptului implinit, crede-ma ca il vei implora pe Dumnezeu sa te tina cat mai mult in viata. Iar hepatita, desi e o boala oarecum grava, poti trai cu ea multi ani, chiar foarte multi. Problema la tine e ca nu iti gasesti un prieten/iubit care sa fie suficient de inteligent si de indragostit de tine incat sa stie ca e suficient sa se vaccineze el si totul va fi normal. Personal cred ca principala problema e ca iti faci mult prea multe griji si hepatita iti conduce viata si te obsedeaza. Fii si tu o obsedata de boala in sensul de a fi informata insa nu dispera inutil.
Eu nu am intrat timp de o saptamana pentru ca am avut niste probleme de sanatate. Sper sa fi trecut cu bine peste dar gandeste-te cum e ca in 4 zile sa ajungi de la extaz la agonie (unde agonia e ceva pe langa care hepatita B pare o simpla raceala). Nu vreau sa zic mai multe dar crede-ma ca abia incerc sa ies din depresia in care am intrat ca urmare a socului pe care l-am suferit zilele trecute. Dar incerc si sunt convins ca o sa ies. Si sper ca Dumnezeu sa ma lase sa ma lupt doar cu o hepatita si nu cu ceea ce am fost suspectat.
Mult noroc si ai grija de tine si de viata ta ca e foarte pretioasa. Cand simti ca o pierzi cu adevarat, abia atunci inveti sa o apreciezi.