salutare tuturor
numele meu este Adi. sunt din constanta. am 27 ani. urmaresc ce ceva ani acest subiect, ce-i drept l-am cam ignorat in ultima perioada.
povestea mea:
la terminarea facultatii la un control de rutina am depistat ca am hepatita B..... "panica" ... nu stiam nimic de aceasta boala. Nu ma durea nimic, nu simteam nimic,dar virusul exista. Si dintr-o viata de student, agitata, cu nopti pierdute, cu multa bautura, cu fumat, cu tot felul de excese de orice fel, m-am vazut pus in fata unei situatii inedite "repaus total"!!!
analizele initiale au fost interesante : PCR - 55 milioane de copii. transaminazele pe la 150 - 200 (TGP/TGO) si toate celelalte exprimau existenta virusului in corp, in faza cronica ci nu acuta. Am ajuns intr-un final la renumitul[b] profesor doctor OPROIU[/b], de la fostul spital de arsi din Bucuresti ce mi-a recomandat tratamentul cu lamivudina (zefix), deoarece interferonul, cu psihicul ce-l aveam la momentul respectiv nu era indicat. am uitat sa precizez ca am cazut intr-o depresie severa (nu doresc la nimeni). cred ca devenisem un mic ipohondru
ma dureau toate si nimic.
starea de depresie a durat cam 1 an de zile, am apelat si la ajutor. am fost la psihiatru
)))))), pe hol erau tot felul de ciudati si turbati
si m-am intrebat ce caut eu acolo????/ doctorul mi-a recomandat niste barbiturice
???? cand am iesit pe usa am jurat ca nu voi pune gura pe asa ceva si ca nu ma voi lasa daramat de un virus amarat!!!
am urmat 2 ani tratamentul cu ZEFIX, timp in care am lasat total alcoolul, porcul, grasimile, prajelile, de fumat n-am reusit sa ma las in totalitate (decat vreo 3 luni).
ceea ce va pot spune este ca iti trebuie vointa de fier, rabdare si multa incredere in fortele proprii cat si in Dumnezeu pentru a putea face fata.
consider ca sunt norocos ca la ultimele analize, PCR a iesit aproape nedetectabil, transaminazele in limite normale, se negativasera toate analizele, mai putin anticorpi HBC, ceea ce inseamna ca arat ca o persoana care s-a vaccinat impotriva hepatitei.
intre timp m-am casatorit, am o familie, sunt fericit, sunt cumpatat, mai beau si cate un pahar de vin ocazional, nu mai fac excese, am incercat sa-mi focusez atentia catre alte aspecte mult mai importante in viata.
Acum, dupa 4 ani de cand a inceput aceasta povestioara, a mea, pot afirma cu mana pe inima ca in orice lucru rau exista si un lucru bun, si nu citez din carti ci din viata mea.
si vreau sa asigur pe toti membri acestui club ca:
ce nu te omoara, TE INTARESTE!!!!!
va pup