Ce este sufletul ?
Cuvantul ruah, in adevaratul sau inteles, inseamna, dupa cum se stie, vant; el e folosit insa foarte des si in multe alte sensuri, care deriva tot din acesta. Astfel, acest cuvant este luat in intelesul de :
1. Suflare, ca in psalmul 135, v. 17 : "nici nu au suflare in gura lor".
2. Suflet sau rasuflare, ca in Cartea I a lui Samuil, cap. 30, v. 12 : "Si i-a venit iar sufletul", adica a respirat.
3. In unele locuri e luat in intelesul de curaj si barbatie, ca in cartea lui Iosua, cap. 2, v. 11 : "Si in nimeni n-a mai ramas Duhul barbatesc". Tot astfel, in Iezechil, cap. 2, v. 2 : "Duhul lui Dumnezeu ( sau puterea ) intra in mine si ma ridica in picioare".
4. In alte locuri e luat ca putere si aptitudine, ca in Cartea lui Iov, cap.32, v. 8 : "Desigur, Duhul este in om", adica stiinta aceasta nu trebuie cautata numai la cei batrani, caci vad ca ea depinde de puterea si capacitatea fiecarui om. Tot astfel in Numeri cap. 27, v. 18 : "Om cu Duh in el".
5. Apoi este luat in intelesul de parere, ca in Numeri, cap. 14, v. 24 : "Care a fost stapanit de alt Duh", adica a avut alte pareri, alte ganduri. Tot astfel, in Proverbe, cap. 1, v. 23 : Eu va voi spune Duhul ( adica gandul ) meu".
In acest inteles este intrebuintat in loc de vointa, hotarare, pofta, pornire sufleteasca, de ex. in Iezechil, cap. 1, v. 12 : "Incotro ii mana Duhul ( sau vointa ) sa mearga, intr-acolo se indreptau". Tot astfel in Isaia, cap. 30, v. 1 : "Spre a face legaminte care nu sunt in Duhul meu" si cap. 29, v. 10 : "Caci Domnul a revarsat peste voi un Duh ( adica o dorinta ) de toropeala ( de a dormi ) ; si in cartea Judecatorilor, cap. 8, v. 3 : "Atunci... Duhul lor ( adica pornirea lor ) s-a potolit".
La fel, in Proverbe, cap. 16, v. 32 : "Cel ce-si infraneaza Duhul ( adica pofta ) este mai de pretuit decat cuceritorul unei cetati". La fel, in cap. 25, v. 28 : "Omul care nu-si stapaneste Duhul" si in Isaia, cap. 33, v. 11 : "Duhul vostru este foc care va mistuie". Prin urmare, cuvantul ruah, intrucat inseamna suflet, se foloseste pentru exprimarea tuturor pasiunilor sufletului, precum si a calitatilor cu care este inzestrat, ca "duh inalt", pentru a arata ingamfarea; "duh umilit"; "duh rau", pentru ura sau melancolie; "duh bun" pentru blandete; "duhul geloziei"; "duhul ( sau pofta ) desfranarii"; "duhul intelepciunii, al sfatului, al vitejiei", adica suflet plin de intelepciune, de prevedere, de vitejie, sau puterea intelepciunii, a judecatii, a vitejiei; "duhul bunavointei", caci in ebraica se folosesc mai des substantivele decat adjectivele etc.
6. In sfarsit, inseamna tinuturi ale lumii ( in legatura cu vanturile care sufla acolo ) si chiar asptecte ale unui lucru oarecare in legatura cu tinutul respectiv. Vezi Iezechil, cap. 37, v. 9 si cap. 42, v. 16, 17, 18, 19 etc.
