Din tot ce stiu si cred, femeia adevarata nu are un tipar fix, ea poate fi si o femeie care are curajul sa-si creasca singura copilul dupa ce sotul ei a plecat cand a aflat ca e insarcinata, si o femeie care face cariera in lumea barbatilor (armata, IT, pilot de avion, etc), si o gospodina care tine mult la familia ei, si una care lupta pentru drepturile altora.
Femeia adevarata este, prin definitie, o femeie demna. O femeie care stie intai sa fie OM, si apoi femeie, o femeie care nu crede ca totul in viata i se cuvine, ci munceste pentru acele realizari, pentru dragostea omului iubit, pentru un nume al ei si o reputatie impecabila.
Femeia adevarata nu injura nici atunci cand ajunge la limita rabdarii, stie sa-si pastreze inocenta ( cum se tot aude in jur "puii mei" sau, mai grav, "p**a mea"! :D ). Femeia adevarata foloseste argumente intr-o discutie, nu se isterizeaza si nu incepe sa zbiere cand nu ii convine ceva. E rationala si discreta, o adevarata doamna cand vine vorba de maniere, nu barfeste niciodata pentru ca uraste sa-i judece pe altii, si are intelegerea umana ca fiecare om greseste in viata si merita sa fie pretuit oricum, incearca intai sa inteleaga si nu arunca cu pietre in altii pentru ca stie ca fiecare om e rezultatul societatii, si ca nu toti au fost favorizati de soarta.
Femeia adevarata nu are varsta si nu are chip, pe ea nu o vezi aparand la televizor, nici la coltul strazii spargand seminte cu bigudiuri in cap si in capot. Femeia adevarata isi pastreaza secreta viata personala, nu isi da viata la ziar, nu isi taie unghiile in vazul tuturor si nu se epileaza in fata barbatului ei (e constienta ca el trebuie sa vada efectul, nu cum a procedat, si stie ca trebuie sa pastreze un pic de mister pentru a mentine vie pasiunea).
Femeia adevarata nu accepta sa fie intretinuta, nu se joaca cu banii barbatului. O femeie adevarata se descurca sa faca si lucruri mai grele, poate sa bata covoare, sa taie lemne fara sa se planga ca i s-a rupt o unghie. O femeie adevarata nu face caz din orice prostie, pentru ca stie care sunt lucrurile cu adevarat importante in viata care merita atentie si lacrimi (moartea sau boala cuiva drag, etc) si stie ca e penibil sa se teama de paianjeni. De altfel, "adevarata" poate fi considerata o femeie care a trecut prin greutati inimaginabile in viata si s-a descurcat si singura, fara sa se planga, o femeie care nu face parada cu suferintele ei si stie sa inspire respect. O femeie care stie sa isi sustina ideile ferm, dar nu cu tupeu, o femeie care isi face vocea auzita cu diplomatie si integritate, care nu vrea sa pacaleasca pe nimeni si spune doar adevarul.
O femeie adevarata iubeste din tot sufletul dar nu accepta sa fie sclava barbatului, ci egala lui, partenera adevarata "la bine si la greu". Si, cine spune ca o astfel de femeie nu are dreptul sa isi doreasca sa aiba parte de un barbat care sa o iubeasca si pretuiasca, e ipocrit...
Am cunoscut multe asemenea femei, ele exista, dar nu "la vedere" si nu sunt usor de intalnit pentru ca in general lupta pentru o cauza, muncesc, fac ceva constructiv, isi dezvolta gandirea si nu au neaparat timp de discoteci, baruri, etc. Ele se invartesc in anumite cercuri si pot fi cunoscute mai curand de cei care le impartasesc ideile. Unele e posibil sa nu vrea sa fie cunoscute...