Care este explicatia pierderii...?

cinnamon^ a scris:

Pana la intalnirea cu printul,trebuie sa pupam multe broaste

Mult spor la pupat broaste!

stupid_me a scris:

chiar daca ar da moartea peste unu din ei ?

chiar daca unul ar deveni criminal peste noapte?

chiar daca unul din ei ar iubi prea mult, ar fi prea posesiv..ca pana la urma posesivitatea si gelozia e o boala..

chiar?

Da... daca s-ar iubi necontenit. Ar sti ca cineva, acolo sus, are grija el/ea si il/o asteapta cum ne asteapta Iisus pe fiecare dintre noi sa ne mantuim.

Criminalul iubeste ? Cel ce ucide nu se mai poate numi om.

Gelozia nu are de-a face cu iubirea. Iubirea e libera de reguli pe cand gelozia te priveaza de libertate. E posesiva.

sa inteleg ca daca esti un om gelos din fire nu esti capabil sa iubesti cu adevarat?

Criminalul poate iubi ceea ce e al lui..

Daca iubesti o persoana, nu inseamna ca trebuie sa iubesti neaparat si universul sau pe Dumnezeu..

cineva acolo sus il/ o asteapta ..dar daca chiar e asa..o fi el in rai sau in iad..?..

stupid_me a scris:

sa inteleg ca daca esti un om gelos din fire nu esti capabil sa iubesti cu adevarat?

Criminalul poate iubi ceea ce e al lui..

Daca iubesti o persoana, nu inseamna ca trebuie sa iubesti neaparat si universul sau pe Dumnezeu..

cineva acolo sus il/ o asteapta ..dar daca chiar e asa..o fi el in rai sau in iad..?..

Daca ti-ai iubi cu adevarat aproapele ai intelege ca iubirea de aproape nu e numai pentru tine sau pentru cel de langa tine, ci e pentru fiecare.

Il obsedeaza victima - nicidecum nu o iubeste.

Daca a iubit intradevar si a ajuns in rai.

zici ca esti lupini..

in fine, nu are rost polemica asta.

Un om care e bolnav de gelozie nu va fi vindecat veci de tot, asa ca e vina lui ca asa a fost dat pe pamant?..nu are dreptul si el la iubire, aka fericire?

parca ai scrie o poezie aici..

Uneori ne este dat să

Black Panther a scris:

Ideea e că oamenii evoluează, se schimbă şi e destul de greu (dacă nu chiar imposibil) ca un cuplu să meargă mereu

Mda... nu mai scrie nimeni... :D

Mirada-Dicovici a scris:

Chiar daca s-ar afla la distanta si s-ar iubi cu adevarat si ar crede in iubirea lor, atunci nu i-ar desparti nici marea, nici pamantul, nici moartea.

da...poate pt vreo 2 saptamani sau pana cand ii apare vreo Ileana Cosanzeana care ii aprinde beculetele de la partea instinctiva si este rapus(a) de feelingurile primare latente din noi.

Mirada-Dicovici a scris:

Da... daca s-ar iubi necontenit. Ar sti ca cineva, acolo sus, are grija el/ea si il/o asteapta cum ne asteapta Iisus pe fiecare dintre noi sa ne mantuim.

Criminalul iubeste ? Cel ce ucide nu se mai poate numi om.

Gelozia nu are de-a face cu iubirea. Iubirea e libera de reguli pe cand gelozia te priveaza de libertate. E posesiva.

u ai avut vreun iubit vreodata ca sa traiesti ceea ce descrii tu?!Ca mi se pare k vb din "experienta" unui copil...

Suflete pereche=cuplu primordial, cuplul androginului...nu?!Am impresia ca nu vei realiza k omul de langa tine e perechea ta perfecta decat dak o vei pierde...altfel nu exista suflet pereche in mintea indragostitului.

cinnamon^ a scris:

Am stat si m-am gandit,si-as vrea sa stiu si teoriile voastre.Am auzit foarte multe persoane care-au spus ca ,desi la un anumit moment si-au gasit sufletul pereche,mai tarziu l-au pierdut, pentru ca sufletele pereche nu-s facute pentru a ramane impreuna in viata asta.

Mai tarziu,am imbratisat si eu teoria asta.Nu stiu de ce.Asa am simtit intr-un anumit moment,mai ales dupa ce ,o persoana draga mie,mi-a spus acelasi lucru.

Si-atunci nu inteleg.Pentru ce mai exista suflete pereche daca oricum nu vor ramane impreuna,si oricum sunt sortite esecului in lumea asta? Sa fie adevarat ce se zice? Potrivit celor ce se intampla in fiecare zi,inclin sa cred ca da.Si-atunci care-i explicatia?

"sufletele pereche nu-s facute pentru a ramane impreuna in viata asta" -am auzit-o si eu, odata. Insa atunci mi-a parut ca o scuza, o tentativa de eschivare. Am crezut in menirea asta a noastra de a ne completa, de a ne gasi "sufletul pereche", dar acum ca am crescut nu mai cred ca ar putea exista asa ceva, (desi am acasa un caz clar de suflete perechi, mama si tata).

Ar mai fi un lucru, si anume sa nu incerci tu sa il transformi pe cel de langa tine, fortat, in "sufletul pereche", sa nu te apuci tu sa-l construiesti dupa bunul plac, exista si aceasta posibilitate.

Eu unul zic ca nu trebuie fortate lucrurile, (fortarea neglijeaza amanuntele), d.p.m.d.v afirmatia "sufletele pereche nu-s facute pentru a ramane impreuna in viata asta", este un mod foarte elegant, de a evita , de ati spune "PA", si in consecinta el nu a fost sufletul tau pereche, si este foarte posibil ca tu sa-l fi vazut ca fiind.