nu aruncati cu pietre

nu stiu despre ce vbesti

e o pasăre micuţă care c

eu randunele

loneliness4ever...asadar, tot pusa pe joaca?

Ne alintam pentru ca nu ne mai convin jocurile de pe forum?....ori vrem o trecere a timpului mai diferita de un joc?...sau poate ceva mai serios, dar nu prea, caci in public nu se expun lucruri serioase?...ori o imbinare a celor de mai sus, dar cu ceva umor si sensuri de ales de printre ele?

exact . imi plac intrebarile tale . stii ce sa intrebi si in ce mod ;)

p.s nu ma mai intreaba nimeni nimic? sau macar aruncati cu pietre .. vreau sa fiu bagata in seama

ironic a scris:

"Un gand facut vant plecat sa cutremure ale lumii talazuri, zbatandu-se a se face vazut oglinzii mintii noastre intr-o inchipuire plapanda si lipsita de vlaga ce se numeste imaginatia noastra. Un veac de nemurire si de tacere razbate din adancurile fiintei mele spre vestirea lumii ce va sa vina, un gand facut vant intru inchipurea noastra si a celorlalti, regasindu-se pe sine intru ceilalti si intru a lor imagine. Un freamat adanc si tacut, venind parca sa tulbure linistea obositoare in care ma gasesc, un gand venit sa ma trezeasca la al lumii freamat, un gand facut vant. "

daca nu ma mai intreaba nimeni nimic strang cuvinte deosebite ale unor useri

ametist si ironic

ironic a scris:

De la atitudinea fatalista de care ziceai nu mai este decat un pas ce duce la destramarea relatiilor(trecute si viitoare) datorita complotului universului.Si crede-ma, acest complot poate fi cat se poate de real.

Nu cred ca exista persoane pasive in ce priveste sufletul pereche, din contra, orice "suflet" nou aparut, este indata identificat ca fiind chiar sufletul pereche mult cautat. De aici si dezorientarea. Conceptia de suflet pereche are aspecte mult mai profunde...

Fatalismul te impiedica sa iti insusesti lectiile de viata, pentru ca atunci cand crezi ca "Universul este de vina" este ca si cum ai spune "Imi iau mainile de pa relatia asta, pentru ca oricum stiu ca nu pot face mai mult din ea decat este dat".

Pai atunci nu mai e suflet pereche, pentru ca acela e doar Unul. Cel putin asta presupune "teoria".

Bineinteles ca este mai profunda. Putem intra in arhetipuri, anima si animus, putem intra in filosofie orientala, putem intra in multe domenii interesante, dar totusi, sa pastram contactul cu concretul, pentru ca el face o relatie sa mearga sau nu, adica noi.

ironic a scris:

Cand intalnesti pentru prima data o persoana pe care vei ajunge in timp sa o consideri sufletul tau pereche, nu vor fi semne deosebite care sa te faca sa-ti dai seama ca l-ai gasit. Vei sti numai in timp, printr-o usoara atingere sufleteasca pe care o vei putea percepe la un moment dat.De aceea, in loc sa cauti semne magice si potriviri extraordinare, asculta bataile inimii si incearca sa construiesti o prietenie curata, fara sa te astepti la mai mult. In timp, pe masura ce relatia se va dezvolta, cand amandoi va veti spune unul altuia adevaratele simtiri, atunci vei stii.

Timpul iti spune ca e sufletul pereche? Dar timpului pentrecut in relatie tu ii dai calitate, si nimic altceva.

UOTE (Ametist @ May 22 2007, 12:16 PM) *

Timpul iti spune ca e sufletul pereche? Dar timpului pentrecut in relatie tu ii dai calitate, si nimic altceva.

Ei bine, in realitate oamenii maturi se indragostesc incet si traiesc relatia din plin abia dupa ce isi marturisesc dragostea si ajung sa isi dezvolte reciproc sentimentele.Pot trece ani buni pana sa ajungi sa cunosti cu adevarat persoana de langa tine sau sa nu reusesti niciodata s-o cunosti. Cadoul pe care il primim ca oameni este complexitatea. Sau poate, pentru unii, acesta este blestemul naturii de om.

ametist: Sunt foarte de acord cu tine, desi nu prea poti sa dai verdicte cum se indragosteste cineva in functie de cat de matur e. Dar cunoasterea asta este un proces activ, care iti antreneaza intreaga fiinta: pornesti in cautarea celuilalt, il incurajezi sa se deschida, sa se exprime autentic pe sine, ii imbratisezi complexitatea, care este o sursa extraordinara de reigorare a relatiei, insa toate astea pentru a fi bine facute si sa aiba rezultatele scontate trebuie sa aiba la baza niste instrumente, iar instrumentele se perfectioneaza in timp. Ideea este ca pentru o relatie sa mearga, trebuie sa faci ceva, chit ca e vorba de o actiune, sau doar de dezvoltarea de sine astfel incat sa intelegi mai bine partenerul.

hmmm si fraza asta este nice

ironic a scris:

Nu se poate ajunge la conflict direct cand vine vorba de maturitate. Intr-un anumit stadiu de evolutie, conflictele se transforma in complexitatea intelegerii reciproce.

Nu uita ca in noi insine sunt stari conflictuale. Daca reusim sa rezolvam starile conflictuale personale, nu ne vom mai lovi in exterior de asa ceva.

cu ce să mai arunc pe aici?

pot să arunc masca jos?

la tine plouă?

crezi

cu mingi de ping pong

arunca ce vrei

momentan e innorat

da

scopul vietii e insasi cunoasterea si perpetuarea

sa ma duc intr un oras strain unde nu stiam pe nimeni

nu ma disperi

nu am mancat

se arata un om ce din lucruri marunte descopera micile bucurii ale vietii si adevarul din asa zisele nimicuri

Petru Iluţ prezintă limitele cunoaşterii comune astfel:

1. La nivelul cunoaşterii comune este masiv prezentă subiectivitatea (clişee

de g