Relatia cu Socrii

De ce nu incerci sa discuti putin cu socrul tau, sa-i spui ca atunci cand are nevoie de ceva esti gata sa ajuti, ca nu ai vrea sa te apuci sa faci ceva ce lui sa nu-i convina? Pe urma vezi cam ce treburi ar vrea el sa faci in fiecare zi...

Si totusi, la un moment dat n-ar trebui sa aveti si voi casa voastra?

Florian_L a scris:

Pe sotia mea nu reusesc sa o conving sa stam cu chirie, ea spune ca sunt bani dati degeaba, pe care nu-i mai vezi niciodata. Probabil se simte bine la ea acasa. Mai rabd patru luni pana la cununia religioasa si daca refuza in continuare sa ma sustina in ideea cu de a locui cu chirie la vreo garsoniera, atunci voi trece la penalizari. O alta idee ar mai fi emigrarea dar la varsta ei ar trebui sa faca un copil.

hei hei hei .... trebuie purtata o discutie foarte serioasa cu dansa .... ca mai bine dai bani pe chirie decat sa arunci fericirea pe geam

eu una ma probleme din cauza socrului pe care daca ma credeti i-as da in cap si lui si sotului cand ii sufla atata in coarne si nu-i zice ca nu are ce cauta in vizite mai lungi de 7 zile pe an, insa domnul vine si sta cu lunile si nu plateste nimic e mai fain ca la hotel ... ca deh ii taica-su si vai doamne acusi crapa, da nu da domnul o data sa crape ? dar nu merita nici cat negru sub unghie.

Asa se roade relatia, singuri trebuie sa stati si veti reusi.

Florian_L a scris:

Pe sotia mea nu reusesc sa o conving sa stam cu chirie, ea spune ca sunt bani dati degeaba, pe care nu-i mai vezi niciodata. Probabil se simte bine la ea acasa. Mai rabd patru luni pana la cununia religioasa si daca refuza in continuare sa ma sustina in ideea cu de a locui cu chirie la vreo garsoniera, atunci voi trece la penalizari. O alta idee ar mai fi emigrarea dar la varsta ei ar trebui sa faca un copil.

E clar ca problema sunt socrii tai si nu tu, dar (nu te supara) si sotia ta. Pentru inceput trebuie sa discuti cu sotia despre situatia aceasta, apoi cu socrul tau, sa-l faci sa inteleaga ca greseste dar cu foarte mult tact si mai ales cu calm. El trebuie sa inteleaga ca esti ginerele lui si nu omul de curte, ca nu ai experienta,, ai un serviciu care te solicita si, mai mult de atat TU SI SOTIA TA AVETI VIATA VOASTRA. Vei avea foarte mult de luptat si mai ales trebuie sa o faci pe sotia ta sa inteleaga ca parintii ei gresesc pentru ca este importanta si atitudinea ei fata de aceasta situatie.

Noi am stat cu parintii mei si daca nu ar fi fost problema spatiului, am fi stat si acum impreuna (daca nu am fi avut posibilitatea sa achizitionam un apartament) pentru ca sunt niste oameni inteligenti care au stiut sa pastreze armonia in casa chiar si in situatii de criza.

Ce spui despre copil? Ce varsta are sotia ta de "trebuie sa faca un copil"? Copilul il faceti impreuna si tot impreuna il veti creste, asta-i problema. (Sa nu intelegi ca un copil este "o problema", copilul trebuie sa fie un motiv de bucurie pentru toata lumea, copilului ii trebuie un mediu calm, fericit).

Oricum, daca nu vei avea nici un rezultat imbucurator, cel mai bine ar fi sa o convingi pe sotia ta sa plecati pentru ca "Omul in casa lui este imparat" dar pana atunci, repet, incearca sa rezolvi aceasta problema cu tact si cu foarte mult calm pentru ca daca socrul tau este agresiv, prin calmul tau il vei dezarma si va fi nevoit sa-si schimbe atitudinea. Bafta!

Rabdare,analizati impreuna situatia in care va aflati,si daca nu se poate, mergeti cu chirie

samsara a scris:

hei hei hei .... trebuie purtata o discutie foarte serioasa cu dansa .... ca mai bine dai bani pe chirie decat sa arunci fericirea pe geam

eu una ma probleme din cauza socrului pe care daca ma credeti i-as da in cap si lui si sotului cand ii sufla atata in coarne si nu-i zice ca nu are ce cauta in vizite mai lungi de 7 zile pe an, insa domnul vine si sta cu lunile si nu plateste nimic e mai fain ca la hotel ... ca deh ii taica-su si vai doamne acusi crapa, da nu da domnul o data sa crape ? dar nu merita nici cat negru sub unghie.

Asa se roade relatia, singuri trebuie sa stati si veti reusi.

sta cu lunile? mi-e mila de tine samsara...

Aici intervine educatia, inteligenta, bunul-simt, etc. etc. Totusi trebuie sa intelegem ca socrii nostri sunt parintii sotului sau sotiei noastre si trebuie sa-i suportam dar mai important este sa ne autoeducam si sa-i tratam cu indiferenta pentru ca nu vom face din ei niciodata parintii nostri. Asta e!

Florian,am citit ce s-a scris...deja s-a spus ca cel mai bine e sa plecati din casa socrilor.Pe sotia ta ar trebui sa o convinga argumentul ca daca ea are dreptul de a alege sa nu locuiasca cu mama ta,si tu ai dreptul de a alege sa nu locuiesti cu tatal ei.

Fii diplomat si convinge-o sa va mutati separat de parinti,ca nu va vad bine...acum sunteti la inceput,si multe-s roz,dar in maxim 1 an de zile,tie s-ar putea sa ti acresca de situatia asta si e pacat de voi doi.....

koste a scris:

sta cu lunile? mi-e mila de tine samsara...

Aici intervine educatia, inteligenta, bunul-simt, etc. etc. Totusi trebuie sa intelegem ca socrii nostri sunt parintii sotului sau sotiei noastre si trebuie sa-i suportam dar mai important este sa ne autoeducam si sa-i tratam cu indiferenta pentru ca nu vom face din ei niciodata parintii nostri. Asta e!

nu vreau sa stric topicul asta vorbind despre un om de nimic cum e socru-meu dar daca tot ce simt eu se asemenea cu ura, inseamna ca urasc . Nu pot sa-l suport pe acest om! ( dar e mult mai complicata treaba aici ... )

De aceea ii ziceam initiatorului acestui topic, cat mai departe de parinti indiferent ai cui sunt, indiferent cat is de binevoitori ... noi stam singuri si tot primesc vizite lungi de la o persoana nesimtita, bine ca a inceput si sotul meu sa mai inteleaga, ca nu stiu ce are de e atat de cum sa-i zic asa vede doar ca si calul doar inainte : familia lui. Eu mi-am lasat familia la sute de km departare ca sa fim impreuna, asa ca nu accept ca nimeni sa-si bage coada in casnicia mea.

Florian_L a scris:

Pe sotia mea nu reusesc sa o conving sa stam cu chirie, ea spune ca sunt bani dati degeaba, pe care nu-i mai vezi niciodata. Probabil se simte bine la ea acasa. Mai rabd patru luni pana la cununia religioasa si daca refuza in continuare sa ma sustina in ideea cu de a locui cu chirie la vreo garsoniera, atunci voi trece la penalizari. O alta idee ar mai fi emigrarea dar la varsta ei ar trebui sa faca un copil.

Asa-i ca vorbeste cu drag despre sotia lui?

koste a scris:

Ce spui despre copil? Ce varsta are sotia ta de "trebuie sa faca un copil"? Copilul il faceti impreuna si tot impreuna il veti creste, asta-i problema. (Sa nu intelegi ca un copil este "o problema", copilul trebuie sa fie un motiv de bucurie pentru toata lumea, copilului ii trebuie un mediu calm, fericit).

Sotia mea are 31ani impliniti, eu cu patru ani mai mult. Ne-am casatorit la o varsta mai inaintata, asta e. Cu toate acestea sotia ma iubeste foarte mult si eu tin mult la ea.

Pentru femeile trecute de 30 ani, prima nastere este dificila si riscurile unor complicatii cresc odata cu inaintarea in varsta. Adica este cu atat mai periculos la prima nastere cu cat femeia este mai in varsta.

Noi ne gandeam sa emigram anul acesta, dupa nunta, undeva in Spania, dar exista problema cu sotia ca trebuie sa se grabeasca pentru un copil.

Florian_L a scris:

Cu toate acestea sotia ma iubeste foarte mult si eu tin mult la ea.

Unul iubeste si celalalt consimte sa fie iubit.