Pff, tristetea asta...

trece vremea si...incep sa ma simt din ce in ce mai singur...

simt cum relatiile mele devin din ce in ce mai superficiale atat cu prietenii mei, cat si cu familia mea...

adevarul este ca nici nu am prea avut chef de comunicare in ultimele luni...m-am cam plictisit sa dezvol un subiect de 5 min intr-un subiect de 1 ora...

fiind rece cu oamenii ce te inconjoara si ei la randul lor devin reci cu tine.

Toate astea pt ca mi-am dorit foarte tare sa fac cat mai multi bani...partea trista este ca nu am reusit

Familia nu mai are incredere in mine, iar cu prietenii de fiecare data cand ma vad, ma imbat (de suparare, insa culmea is fericit de cele mai multe ori)

P.S cu prietenii ma vad cam o data pe saptamana

prin urmare, cred ca o iau razna...:) prieteni nu pot sa zic ca am din moment ce nu ma ajut de ei si nici ei de mine + nu comunicam cine stie ce, decat ce mai faci? ce mai invarti? ..asa...iar familia ... pe zi ce trece simt ca se raceste relatia, incep sa-i urasc din ce in ce mai tare pt ca ea, familia, care ar trebui sa ma sustina, nu o face...

No, mi-am exprimat si eu tristetea...poate va regasiti careva in cuvintele mele :) si aveti ceva de zis...sau...poate nu va regasiti in ce am scris, dar totusi aveti ceva de scris...oricum, accept orice ati zice si promit sa dezvol ideea...sa comunic prin scris imi place mai mult...

e perioada in care ar trebui sa zambim alaturi de cei dragi ... dar pe undeva si eu sunt cam in aceasi situatie ... doar ca am descoperit faptul ca nu am atat de multi prieteni pe cat imi imaginam ... acum cred ca imi ajunge o singura mana ca sa-i numar / iar cel caruia i-am daruit sufletul , sa cam sters cu el pe picioare si mai apoi la aruncat la gunoi fara nici un regret ...

dar since nu avem ce face ... eu una astept momentul in care sa ma pot ridica de jos , sa-mi recastig increderea in mine si in cei din jur sa pot afirma ca viata mea are din nou sens ... iti inteleg singuratatea si tristetea ... dar totusi viata merge mai departe /// si putem spera ca la un moment dat va fi mai bine ...

dap...viata merge inainte, insa eu nu mi-am pierdut increderea in mine, ci ma deranjeaza ca familia si-a pierdut increderea.

Zic deranjeaza la modul frumos; de fapt ma scoate din sarite

cat despre situatia ta, poate imi poti zice mai multe. Din ce mi-ai zis nu pare a fi motiv de nesiguranta in propriile forte

EDIT:

am uitat sa zic de relatia cu femeile:) la capitolul relatii intime nu stau prea bine...pt ca ma ingrijesc, femeile tind sa se dea la mine, insa nu am chef nici cu ele sa comunic, iar cand vine vorba de "secs" (o mica cenzura) am cam inceput sa ma devin moale si la propriu si la figurat ..ouch

ci ma deranjeaza ca familia si-a pierdut increderea

Fa ceva in sensul asta. Recastiga-le increderea.

addict_ a scris:

Fa ceva in sensul asta. Recastiga-le increderea.

nu-mi place conceptia asta si te sfatuiesc sa nu traiesti nici tu cu ea...

ce vreau sa zic prin asta este ca nu tre sa cauti sa cuceresti ci sa cauti sa iubesti, iar asa ajungi sa cuceresti; iar eu cum nu pot iubi, nu pot cuceri familia

+ ca pt a le recastiga increderea ar insemna sa lucrez ce le place lor:) si anume orice ce aduce bani, iar eu consider ca ii mai important sa lucrezi ceva ce-ti place, iar daca acel lucru iti aduce si bani cu atat mai bine

universe a scris:

ce vreau sa zic prin asta este ca nu tre sa cauti sa cuceresti ci sa cauti sa iubesti, iar asa ajungi sa cuceresti; iar eu cum nu pot iubi, nu pot cuceri familia

E mai usor sa spui ca nu poti iubi decat sa o faci, nu?

Orice om poate darui iubire, daca isi doreste si daca isi permite sa simta...

Daca familia ta nu mai are incredere in tine trebuie sa existe un motiv, nu? Daca stii ca esti vinovat, incearca sa te reapropii de familia ta. Trebuie sa depui niste eforturi daca vrei ca ei sa aiba din nou incredere in tine. Si nu cred ca ii urasti, ci mai degraba urasti situatia in sine si poate modalitatea prin care s-a ajuns la ea.

addict_ a scris:

E mai usor sa spui ca nu poti iubi decat sa o faci, nu?

Orice om poate darui iubire, daca isi doreste si daca isi permite sa simta...

Daca familia ta nu mai are incredere in tine trebuie sa existe un motiv, nu? Daca stii ca esti vinovat, incearca sa te reapropii de familia ta. Trebuie sa depui niste eforturi daca vrei ca ei sa aiba din nou incredere in tine. Si nu cred ca ii urasti, ci mai degraba urasti situatia in sine si poate modalitatea prin care s-a ajuns la ea.

hmm...chestia-i ca nu sunt omul caruia sa ii placa sa se adapteze...din contra, imi place ca altii sa se adapteze la mine, iar daca omu' nu se adapteaza la mine iar pe deasupra ma mai face sa ma simt si prost, il tin minte si ma razbun cu cea ma apropiata ocazie...prin urmare de multe ori mi-am zis ca vor suferi toti care m-au suparat

asadar...gresesc gandind in felul acesta, oare?...in momentul de fata cam zace ura si razbunarea in mine

P.S ms addict ca participi la conversatie

+ urasc ca nu imi sunt alaturi...sunt foarte mandru de ce am realizat pana acum, iar in momentul in care cei apropiati nu ma sustin..nasol pt ei....

Poate ce ma intristeaza mai tare este ca nu am pe cineva care sa ma sustina

P.S poate faptul ca sunt scorpion spune mai multe?! eu nu cred in treaba asta....adevarul ii ca sunt incapatanat

universe a scris:

hmm...chestia-i ca nu sunt omul caruia sa ii placa sa se adapteze...din contra, imi place ca altii sa se adapteze la mine, iar daca omu' nu se adapteaza la mine iar pe deasupra ma mai face sa ma simt si prost, il tin minte si ma razbun cu cea ma apropiata ocazie...prin urmare de multe ori mi-am zis ca vor suferi toti care m-au suparat

asadar...gresesc gandind in felul acesta, oare?...in momentul de fata cam zace ura si razbunarea in mine

P.S ms addict ca participi la conversatie

+ urasc ca nu imi sunt alaturi...sunt foarte mandru de ce am realizat pana acum, iar in momentul in care cei apropiati nu ma sustin..nasol pt ei....

Poate ce ma intristeaza mai tare este ca nu am pe cineva care sa ma sustina

razbunarea nu e cel mai ideal mod de a-ti rezolva problemele ... ura nu e cea mai ideala varianta de a scapa de singuratate ... nu trebuie sa se adapteze ei la tine ... sau tu la ei ...dupa parerea mea trebuie sa se ajunga la un punct comun ... in care sa lase fiecare cate putin ...

da e trist cand nu iti sunt apreciate eforturile .... cand faci totul si esti multumit de rezultate dar totusi astepti o confirmare din afara ... si ea intarzie sa apara ...

speuneai ca nu poti iubi...nu cred . toti iubim in felul nostru ... difera doar felul in care ne comportam si gradul in care realizam ca ceea ce simtim insuflete este iubire ....

sunt indiscreta daca te intreb ce varsta ai?

nu esti indiscreta...22 ani am...

ma bucur ca ma intelegi....

ms si tie justmediana ca iti arati interesul pt topicul meu

universe a scris:

dap...viata merge inainte, insa eu nu mi-am pierdut increderea in mine, ci ma deranjeaza ca familia si-a pierdut increderea.

Zic deranjeaza la modul frumos; de fapt ma scoate din sarite

cat despre situatia ta, poate imi poti zice mai multe. Din ce mi-ai zis nu pare a fi motiv de nesiguranta in propriile forte

EDIT:

am uitat sa zic de relatia cu femeile:) la capitolul relatii intime nu stau prea bine...pt ca ma ingrijesc, femeile tind sa se dea la mine, insa nu am chef nici cu ele sa comunic, iar cand vine vorba de "secs" (o mica cenzura) am cam inceput sa ma devin moale si la propriu si la figurat ..ouch

situatia mea ... e oarecum gri .. deoarece obisnuiesc sa pun suflet in toate lururile pe care le fac si ... de multe ori nu prea intereseaza pe nimeni .... asta doare si vb ta ... scoate din sarite ... cred in propriile forte ... ma cunosc indeajuns de bine incat sa stiu cat ma duce capul doar ca acum sunt intr-un moment in care gandesc (rau) ... ca nimic nu are rost atata timp cat oamenii sunt degeaba...probabil imi va trece ...

in ceea ce priveste relatiile tale cu femeile ...o sa apara o "printesa" care sa-ti puna capac si vei vedea ca nu vei mai fi moale din nici un punct de vedere.....