Enki a scris:Si unde e evolutia spirituala? Unde e exersarea virtutilor? Unde este cultivarea intelectului si a sufletului? Unde e meritul personal in toate astea? Care e efortul depus de om pentru evolutia sa spirituala, daca conditia este cea de mai sus? Vezi, de ce zic ca e periculos sa gandesti asa? Te culci pe-o ureche: pai da, cred in Isus, m-am pocait, respect poruncile... sunt mantuit... ce-mi mai trebuie altceva... pot sa stau linistit, nu ma mai obosesc.
Viata e facuta pentru ca spiritul sa poata evolua. CU ce spui tu mai sus doar stagneaza, dar nu urca.
Omul nu are merite in mantuirea lui!
Daca un om se ineaca si dumneata il salvezi, ce merite sa aibe omul salvat!
Cat despre cresterea spirituala, aici este altceva. Nimeni nu este chemat ca dupa ce a fost salvat sa stea cu mainile in san! Dimpotriva:
IACOV 1: 21 De aceea lepadati orice necuratie si orice revarsare de rautate si primiti cu blindeta Cuvintul sadit in voi, care va poate mintui sufletele.
1PET 2: 1 Lepadati dar orice rautate, orice viclesug, orice fel de prefacatorie, de pizma si de clevetire;
2PET 1: 5 De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta;
2PET 1: 6 cu cunostinta, infrinarea; cu infrinarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia;
2PET 1: 7 cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni.
2PET 1: 8 Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Hristos.
1PET 4: 3 Ajunge, in adevar, ca in trecut ati facut voia Neamurilor, si ati trait in desfrinari, in pofte, in betii, in ospete, in chefuri si in slujiri idolesti neingaduite.
1PET 4: 4 Deaceea se mira ei ca nu alergati impreuna cu ei la acelas potop de desfriu, si va batjocoresc.
Ectc....
Deasemenea omul primeste Mantuirea si trebuie sa si-o duca pana la capat! Nimeni nu este vinovat daca unul salvat de la inec se arunca inapoi in apa, doreste sa moara!
2COR 7: 1 Deci, fiindca avem astfel de fagaduinte, prea iubitilor, sa ne curatim de orice intinaciune a carnii si a duhului, si sa ne ducem sfintirea pina la capat, in frica de Dumnezeu.
FILIP 2: 12 Astfel dar, prea iubitilor, dupa cum totdeauna ati fost ascultatori, duceti pina la capat mintuirea voastra, cu frica si cutremur, nu numai cind sint eu de fata, ci cu mult mai mult acum, in lipsa mea.