Mai invie o relatie moarta?

Athmy a scris:

Ce sa mai invii cand nu exista nici cea mai mica baza de constructie sau de apropiere?

Cred ca nu ai capacitatea mentala necesara pentru a dialoga cu mine.

Pai n-am spus eu suficient de clar ca aceasta iubire poate reinvia DOAR in cazul in care cei doi si-au invatat lectiile si revin in relatie mai maturi, mai responsabili, mai deschisi, mai stabili, mai comunicanti?

Si tu tii sa ma contrazici venind cu "n-au nicio baza de apropiere"?

Nu ai logica necesara pentru a discuta cu mine.

Sa iti explic mai babeste, poate intelegi.

Exista multe relatii care mor.

Dar exista si cazul particular al unor relatii care au murit, si totusi, prin reconstructia sufletelor si prin schimbarea de atitudine ele reinvie.

Asta e ipoteza mea de lucru, si e verificata pe teren: eu insumi am vazut astfel de cazuri, si functioneaza minunat, tocmai pentru ca ambii s-au schimbat in bine.

Tu vii si spui ca niciodata acest lucru nu se poate intampla. De ce? Pentru ca iti place sa ma contrazici, ca de obicei. Nu conteaza ca experienta pe teren aduce dovezi clare pentru.

Conteaza doar ca tu sa fii CONTRA.

Dar poti sa te duci cu CONTRA ta in spate unde vei vedea cu ochii.

Athmy a scris:

Pe astea le poti invia, desigur, in ierbar.

Athmy, iti multumesc! M-ai facut sa rad in hohote. Mi-am inceput dimineata bine.

InPing a scris:

Mare adevar, la care as mai adauga cate ceva....

Nemultumit fiind de pasarica ta din mana, alergi dupa ciorile din gard. Si nu-s greu de prins, da cand vezi ce urate is si ce galagie fac...pasarica ta de-acasa redevine maiastra.Si se reaprinde asa o iubire...de te faci de ras mai ceva ca la-ceput, cand uitai sa-i mai oferi cate o floare, masaj...

Nu stii ce-ai avut, pana n-ai pierdut. O cauti apoi ca ogarul prin iarba.

Athmy, asculta si ce spune InPing Patitul, ca zice acelasi lucru ca si mine.

Daca pe mine ma urasti si nu ai vrea sa-mi dai dreptate nici picata cu ceara, pentru ca ura si ranchiuna te orbesc, asculta si ce spun altii mai normali la cap ca mine: Romania Inedit, Yasmil, InPing.

Trebuie sa dai o sansa omului, sa ii dai credit, sa vezi ca s-a schimbat si sa accepti asta, si sa te schimbi si tu.

Dar viziunea ta e pesimista, nu permite schimbarea omului in bine, vede doar raul in om, vede doar alb si negru, ca de obicei.

Ce viziune pesimista? E realista, pentru ca nici eu nu m-as schimba pentru altcineva, si nimeni nu o face, decat foarte rar si nu prin libera-consimtire. Daca s-a ajuns la jigniri si dispret, asta nimic nu mai sterge si roata se invarteste, mai devreme sau mai tarziu cuvintele astea incoltesc si rabufnesc iarasi. Schimba tu un animal sangeros in caprioara, si mai vorbim. Ce e mort mort ramane, ba se mai si putezeste foarte repede. Singura sansa pentru o relatie este sa nu se ajunga in stadiul de dispret profud si de incompatibilitate in gandire, altfel NIMIC nu semai poate face.

Ca exista si relatii de doamne-ajuta, sa fie ceva acolo, asta poate sa iti zica oricine, nu doar InPing sau altii de pe forum.

S.R. a scris:

Boss, iubirea la tarani moare, pentru ca n-a existat niciodata. Stiu ce zic, ca si eu am fost si inca mai sunt un fel de taran, in curs de destaranire, d-aia imi dau seama de unele lucruri de care cei ce raman ei asa cum i-a facut mamica si taticul taran nu-si vor da seama niciodata, ca in lumea lor e bine, chiar daca e mereu intuneric si pute.

Ai zis ceva interesant cu taranul care vede lumea ca toaleta.

Sa nu generalizam: exista tarani care vad lumea ca toaleta, si exista tarani care vad lumea ca pe un loc sacru, anticamera a lui Dumnezeu, in care isi cresc copiii cu dragoste si respect, si se respecta pe sine, si stelele si vacile si tot.

Am intalnit, exista.

Dar acesti tarani care vad lumea ca pe o toaleta, acri, scarbiti, care proiecteaza venin peste tot, ei insisi au fost copilasi fragili, curati, micuti, minunati, care au fost distrusi de mici prin munca fortata de sclavi, prin dresura nemiloasa, prin spalare pe creier, prin reguli rigide care ar fi innebunit pe aproape oricine.

Acesti tarani au fost copii care munceau de la 3 ani, care nu au putut sa se joace aproape niciodata, decat poate pe fuga, sa nu observe parintii lor rigizi, care au avut o papusa din carpe facuta de ei cu o zdreanta si o sfoara, care si-au facut un calut din lemn, si in rest nu au putut sa isi deschida ochii curiosi spre lume, sa se trezeasca sufletul lor la adevarata viata.

Stiu ce vorbesc.

Alice Miller descrie si ea procesul abrutizarii copilului, care vine pe lume curios cu suflet mare si intelegator, si prin batai, munca, sclavie, dresura e redus la un animalut de povara sau un obiect.

In adancul acestor tarani exista dragostea, cea strivita la 2-3 ani prin batai si urlete si reguli nebunesti.

Dar cum sa ajungi la ea? Aceasta e intrebarea.

Athmy a scris:

Ce viziune pesimista? E realista, pentru ca nici eu nu m-as schimba pentru altcineva, si nimeni nu o face,

Aha. Deci tu judeci toate cazurile prin cazul tau.

Daca tu nu poti sa te schimbi, deduci de aici ca nimeni nu se poate schimba.

Logic, situatia sta asa: admite ca doar tu si inca niste cativa nu va puteti schimba, dar altii pot.

Atunci da-le dreptul de a se schimba, nu li-l interzice tu. Cine te crezi?

Da, hai sa ne mintim frumos. Daca oamenii se schimba nu o fac pentru o relatie esuata, ci pentru ca au invatat ceva si au mers mai departe. Nu vorbesc de mine, ci de realitatea observata de mine.

Athmy a scris:

Schimba tu un animal sangeros in caprioara, si mai vorbim.

Schimba-te tu din animal sangeros in caprioara. Eu nu pot. Numai tu poti!

Athmy a scris:

Da, hai sa ne mintim frumos. Daca oamenii se schimba nu o fac pentru o relatie esuata, ci pentru ca au invatat ceva si au mers mai departe. Nu vorbesc de mine, ci de realitatea observata de mine.

Vad ca progresezi totusi cat de cat: la inceput ziceai foarte ferm ca nimeni niciodata nu se poate schimba, acum admiti ca se mai poate.

Sa iti explic cum sta faza: avem mecanisme disfunctionale preluate mimetic de la parinti si televizor si adulti, in copilarie, adolescenta.

Cu aceste mecanisme difunctionale intram in relatie.

E clar ca relatia crapa, din cauza ca mecanismele sunt disfunctionale.

Aici e aici: a merge mai departe crezand ca dam de sufletul pereche cu care va fi roz e o imaturitate.

Pentru ca mecanismele disfunctionale isi fac iar aparitia si vor busi si noua relatie.

Si cati nu se amagesc ca nu trebuie sa se schimbe, ci doar sa caute "pe cineva mai bun".

De multe ori au in partenerul de azi exact ce le trebuie, si nu vor gasi in alta parte, cu conditia insa ca amandoi sa renunte la mecanismele disfunctionale.

O relatie este o ocazie minunata de a scoate la suprafata mecanismele gresite, si de a le corecta.

Exact in relatia actuala ele ies treptat si pot fi eliminate, intelese, sa iti inveti lectia.

Daca nu faci asta, ai stat degeaba in relatie oricum.

O relatie este sansa pentru a te vindeca pe tine, si partenerul sa se vindece pe sine, prin constientizare.

Or, exista cazuri in care cei doi s-au despartit, crezand ca celalalt e de vina si au crezut ca le va fi mai bine cu alt partener. Insa au observat ca isi poarta problemele in spate oriunde ar merge.

S-au trezit la realitate, s-au schimbat, au corectat mecanismele rele. Astfel pot alege: fie isi cauta alt partener, cu care vor aplica noile mecanisme bune ca la carte, si vor avea o relatie faina, fie revin la partenerul vechi, cu care vor aplica noile mecanisme functionale, crescand impreuna spre bine.

Daca nici acum nu pricepi, ma duc sa imi beau cafeaua!

Du-te si schimba-te si mai vorbim apoi pe cazuri concrete.

Athmy a scris:

Du-te si schimba-te si mai vorbim apoi pe cazuri concrete.

Ce sa schimb? Ca stau cu rabdare sa iti explic ca la un copil mic, in loc sa te trimit la talpa iadului?

Nemo! a scris:

Schimba-te tu din animal sangeros in caprioara. Eu nu pot. Numai tu poti!

Sigur ca nu poti, tie ti-e frica si de o biata caprioara, de aici reactiile de isterie pe care le ai cand vezi o furnica.