mysterious*girl a scris:Cred ca cel mai bine este sa plangi nu la inmormantare, ca doar nu vrei sa impresionezi pe nimeni, nici sa iti creezi o imagine buna. Ci sa plangi singur, acasa. Mi se pare ipocrizie plansul care apare fix la scena inmormantarii, parca s-ar da o reprezentatie teatrala.
Cand sentimentul de iubire (de orice gen) e puternic, nu poti opri lacrimile, pentru ca te sfasie...te ineaca... ai vrea sa urli, insa ti-e teama de cei ce vor comenta pe margine (pentru ca unii dintre ei sunt acolo prezenti pentru a defini tabloul)...
La scena inmormantarii (cand acel trup este bagat in gropa) e apogeul... stii ca din acel moment se termina... GATA!
Nu stiu cum puteti face astfel de comentarii de-a dreptul, socante, pentru mine.
Cei ce au scris astfel de lucruri au trecut prin astfel de momente?

