Unii joaca si teatru, dar familia, cam rar se preface.
Nu poti zambi vazand cum un cineva la care ai tinut, este acoperit de pamant.
Moartea aduce multe durere.
Si incapacitatea de acceptare. Cel putin o vreme.
La nunta mea a cazut o stea
Început de oktavianser, Vin 8 feb 2008 · 144 răspunsuri · 27.440 vizualizări
asta cu "de fericire ca a scapat de lumea asta" are sanse sa ajunga idiotenia roportaliana a zilei.
uite o idee de topic, daca tot va plictisiti
Moartea este mai mult decat incetarea semnelor vitale ale unei persoane, impactul sau a fost dintotdeauna devastator pentru om.
De obicei acest fenomen trezeste 3 sentimente distincte pentru om:
Frica de necunoscut - ideea ca odata toti vom trece aceste porti, fara sa stim ce va fi dincolo de ele.
A doua problema este legata de sentimentele fata de cel mort - aici apare dorul, dar mai ales ideea ca nu vom mai vedea niciodata acea persoana, iar in subconstient vor face o scurta trecere in revista a momentelor petrecute alaturi de aceea persoana - aici apare implicarea emotionala.
Al trei-lea aspect este reprezentat de o mahnire interioara, cu precadere gandul impotentei noastre de a face ceva pentru a preintampina aceasta lege a naturii.
La nunta mea a cazut un cal, si la miezu' noptii din noaptea nuntii va cadea o lebada...
am plans pentru ca eram constienta ca era o despartire fizica definitiva. dar nu continuu ci doar in anumite momente care mi-au "confirmat" inca odata ca despartirea fizica se va produce cat de curand.
observ a scris:La nunta mea a cazut un cal, si la miezu' noptii din noaptea nuntii va cadea o lebada...
Daca nunta a fost, noaptea nuntii este la cate zile de la nunta ?
observ a scris:La nunta mea a cazut un cal, si la miezu' noptii din noaptea nuntii va cadea o lebada...
se vede ca esti mai aproape de Cimitirul vesel decat ceilalti:(
numai oameni fericiti in forumul asta!
de ce plang ?
de bou , pentru ca in goana mea cotidiana ii uit adesea pe cei apropiati ... .
sigur, asta'i valabil doar pentru mine, restul de roportalienui fiind exclusi . 
nimeni nu a facut o pauza intre suspine cu fruntea pe marginea cosciugului si sa se gandeasca: oare de ce plang? nu cumva imi plang mie de mila?