La moartea lui Michael Jackson
Eram in Canada, prin 1993. Aveam, in Montreal, un singur prieten, un armean de 60 de ani, fost francmason, mare om ; ne uitam la televizor, vorbea Bush (batranul), nu mai stiu despre ce. La un timp, canalul care transmitea discursul in direct l-a taiat pe presedinte ; a urmat o secunda de suspans, dupa care pe ecran a aparut Michael. Nici despre el nu-mi amintesc ce voia sa spuna, dar se hotarase omul sa dea o declaratie si toate posturile de televiziune, fara exceptie, i-au taiat macaroana lui Bush, in favoarea lui Michael.
Dupa cateva clipe de stupoare, m-am uitat la prietenul meu: ramasese si el cu gura cascata. Mi-a spus, grav:
