Jet Black

      Langa mine nu are cine sa se trezeasca, deci e ok.

 N-am mai fost demult atat de deprimat si pt. o perioada atat de lunga...

Uf.

De ce esti deprimat?

 Pentru ca viata. Din cauza motivului pentru care am ajuns pe lumea astea. Pentru ca fac acusica 30 de ani si nu mi-am gasit rolul in viata si in societate. Pentru ca nu am nici o perspectiva. Pentru ca ma simt pierdut.

Regaseste-te, intoarce tot ce ti-e nefavorabil, cu o ura benefica si determinare (aia in genul las' ca va arat eu voua) in favoarea ta.
Daca stai singur pe jos foarte putini iti vor intinde mana, mult mai multi iti vor mai da cate un picior, de ce e asa nici macar nu mai conteaza.
Tot ce conteaza e sa iti placa tie de tine in primul rand, stii ca se zice ca in majoritatea cazurilor oamenii inteligenti au depresii, pentru ca-s in stare sa analizeze situatii, sa isi faca ganduri, sa vada ce nu e cum trebuie.
Fix it, fix yourself, nu mai sta pe jos.

     Se vede ca nu suferi de depresie. Nu poti sa te ridici pur si simplu. E acolo pe creier. Ma va urmari toata viata indiferent ce voi face si unde voi ajunge. Pot sa o tin sub control, dar sa o fac sa dispara nu se poate. Nu depinde de fapt de ce faci sau ce nu faci. Ce mi se intampla sau nu-mi merge in viata e doar un pretext sa-si mai arate coltii. E doar un alt etaj peste o fundatie neagra.

Felul in care gandesti despre depresie face sa iti para imposibil.

Gandeste despre depresie ca despre o ruda pe care nu o placi dar de care nu te poti ascunde complet.

Cand o sa realizezi ca iti e benefic la un anume nivel sa iti accepti depresia ca pe o persoana indezirabila care e doar acolo, dar nu e foarte importanta, nu te controleaza, nu te domina, intensitatea si frecventa o sa scada.

Depinde de ce faci, orice lucru marunt in care gasesti o placere, chiar si nesemnificativ, se adauga, contribuie la starea ta de bine.

Fie ca gasesti placere in pescuit, discutat cu straini pe forum, jocuri video, astea reprezinta de fapt fundatia pe care ti-o construiesti tu, incet, peste fundatia aia despre care vorbesti.

La un mom dat, tot construind, o sa observi ca cealalta fundatie se afunda din ce in ce mai mult sub greutatea propriei tale constructii si atunci, depresia, o sa devina o ruda indepartata care nu vine in vizita des.

Nu exista nu pot, ba pot si o sa sunt relevante.

am avut o perioada cand eram cazuta rau de tot, nici nu ma spalam. refuzam orife, nu avea sens oricum. din aia care nu iesea sa duca gunoiul fara sa aiba ruj pe buze, ajunsesem sa ma spal de nevoie 1 data pe saptamana.

maica-mea imi zicea mereu 'sa stii ca nu o sa te ajute nicio pastila, niciun tratament, pune mana si aduna-te! ia timpul necesar, linge-ti ranile si cand esti gata iti zici  ''refuz sa ma las afectata de boala asta'' si pleci mai departe ca si cand niciodata nu te-a lovit'. maica-mea a dus-o ani buni prin spitale pt depresie severa, o imbuibau aia cu pastile de eram nevoita sa o duc la buda, nu se tinea pe picioare. dupa atatia ani de spitale, Medici, tratamente diferite, a ajuns sa inteleaga ca numai ea se poate ajuta. s-a dus la medic si i-a zis ca ea refuza sa mai ia tratament antidepresiv, dar ca vrea sa fie tinuta sub observatie. se ducea la control la 3 luni, nu i-a fost usor, dar a reusit sa isi revina. f mult a ajutat-o ca si-a gasit un job care ii placea mult, mereu zice ca jobul a salvat-o cu adevarat.

eu nici nu imi aduc bine aminte de perioada cand ma lovise depresia serios, am incercat sa uit de ea f repede si sa ma pun pe picioare ca si cand nimic nu mi s-a intamplat. cu cat gandeam mai mult ca am un diagnostic, cu atat eram mai afectata de el, asa ca am aplicat strategia inversa ai am refuzat sa gandesc.

totul tine de putere, e un must sa vrei, sa nu te vrei victima si sa incerci sa gasesti solutii 'out of the box'

Jet Black a scris:

     Se vede ca nu suferi de depresie. Nu poti sa te ridici pur si simplu. E acolo pe creier. Ma va urmari toata viata indiferent ce voi face si unde voi ajunge. Pot sa o tin sub control, dar sa o fac sa dispara nu se poate. 

Perfect de acord. 

Am suferit de depresie toata viata si stiu cum e. Nu e chestiune de vointa sau mai stiu eu ce. Cei cu depresie majora diagnosticata ca conditie medicala, nu se pot auto-regla. Exista dezechilibru chimic la nivel cerebral.

Vindecare nu exista, cel mult tinut sub control sau macar gestionat cu medicamente si poate sesiuni la psiholog. 

Am discutat cu doctorul meu si mi-a spus ca cei cu depresie, sunt fizic incapabili sa se concentreze pe pozitiv. Anumite portiuni in creier nu activeaza cum trebuie. Activitatea cerebrala in cortex si in special in cortexul prefrontal este redusa considerabil la oamenii care sufera de depresie.

Naeema, ce este cortexul prefrontal si care este mai exact rolul sau?