Oamenii, in general, dau vina pe altii pentru greselile lor si astfel sunt absolviti in parte, sau nu se mai simt asa de pacatosi precum sunt in fata lui Dumnezeu.
ddf, cand spui "una dintre caracteristicile post-modernismului este aceea de a spune ca in realitate nu exista bine si rau, in mod absolut, ci binele si raul tin de anumite situatii. nu exista un reper fix, continuu, chiar vesnic" la ce anume din afirmatiile mele te referi?
In realitate, exista un bine absolut, Dumnezeu, ca reper fix, continuu si vesnic, dar nu un rau absolut, pentru ca astfel nu ar mai fi crestinismul religie monoteista.
Am observat ca practicantul ortodox, in special (dar este si printre catolici aceasta practica), se raporteaza mai mult la diavol decat la Dumnezeu: fiind atent cum sa nu il intalneasca pe diavol, ajunge sa piarda din vedere esentialul care consta in cum sa il intalneasca pe Dumnezeu.