delia delia a scris:Salut!Am citit cate ceva din ceea ce ai scris.
Iertata-mi fie parerea personala, dar totul este pueril.
Sunt teme deosebit de serioase, insa sunt abordate la modul pueril.
Spui ca ai facut nu stiu ce facultate, insa "scriitura" ta denota altceva.
Nu contest mesajul pe care vrei sa-l transmiti, insa limbajul, modul in care o faci este pueril.
Probabil acest lucru i-a determinat pe editori sa nu-ti tipareasca cartea, nimeni nu s-ar fi angajat sa scoata pe piata o "naivitate" care nu ar fi adus nimic bun, nimic nou, nici in viata oamenilor, si nici in buzunarele lor.
Carti cu subiectele pe care le-ai tratat tu, sunt N, asadar, nimic nou sub soare!
Legea existentei: Sa manince si acela care nu munceste - daca ar fi asa, cu siguranta nimeni nu ar mai munci!
Ce noroc pe capul celor ce adora lenevia!
Oliver, cea mai buna solutie pentru tine ar fi sa vezi ca viata inseamna mult mai mult decat a dovedi celorlalti ceva.
Sa inveti ca celula nu este doar "primeste informatia si o prelucreaza" ci in ea sunt stocate mii si mii de informatii
Sa inveti ca viata poate fi frumoasa precum afirmai tu ca este in basme, insa depinde de ochiul care o priveste si modul cum o traieste.
La o mai buna viziune a vietii.
Daca tot crezi atat de mult in Doamne-Doamne, gandeste-te atunci, ca NIMIC, nu este lasat la voia intamplarii.
Viziunea ta prapastioasa asupra CREATIEI nu dovedeste credinta, ci tocmai contrariul!
Protestul sau (inclusiv din cartea sa) e la adresa parintilor sai care nu l-au dorit nu la adresa Creatiei divine (e un protest la adresa creatiei individuale insa generalizat). Ca structura emotionala (nivel de intelegere) Oliver e (acum) ca un copilaş de 7-8 ani (plin de naivitate si avid de dragoste din partea parintilor, sublimata in nevoia de recunoastere si afirmare pe cai absurde si ilogice) dar cu orgolii de om mare. Daca voi nu m-ati vrut si nu ma iubiti, nici eu nu ma iubesc si nu fac nimic pentru mine, asta e protestul lui.
Sefii de la servici sau orice alta autoritate cu care intra in conflict reprezinta o proiectie a parintilor sai lipsiti de iubire pe care el o face de cate ori are ocazia de a intalni persoane ostile (cu acelasi rezultat, starea de rau si de frustrare traita in copilarie). Chiar daca ar fi fost crescut corect, poate in contact cu lumea exterioara tot s-ar fi tulburat, poate nu. Nu se stie cum ar fi fost pt ca lumea exterioara are o anumita rezistenta perceputa de cei slabi la minte ca ostilitate.
Ceea ce stiu e ca un copil inteligent isi da seama de la sine de multe mecanisme psihologice si va face putine proiectii ale parintilor asupra altora. Multi din cei care au avut parinti buni cred ca toata lumea e buna si invers daca sunt mai prostuţi pot crede ca toata lumea e rea si ostila. Inteligenta emotionala tocmai asta iti arata ca nu tot ce zboara se mananca si de multe ori iti arata optim si in timp real asa cum unui autist nu-i arata nimic si trebuie sa invete mecanic mai totul. Enorm de multi oameni nu sunt decat niste marionete care percep toata viata asa cum li s-a indus in copilarie. Dupa o viata intreaga de perceptii eronate nu e de mirare ca o iau razna la batranete, stirile abunda cu ei. Cei mai slabi la minte o iau razna si mai repede, din adolescenta.
Copiii cu inteligenta emotionala redusa au structura psihica de plastilina. Daca parintele e pervers cu copilul mai prostuţ, copilul va deveni pervers cu el insuşi (paradoxal) si cu ceilalti. Ce traieste in familie aia face lui insusi mai tarziu. Traieste ticalosie fata de el, devine ticalos cu el insusi. Daca unul
